Ion Țiriac și tunul financiar care i-a propulsat averea la cote inimaginabile. I-a cerut o sumă astronomică: „Am fost ca un miliardar”
Așadar, să discutăm despre Ion Țiriac, nu? Un tip care, în mod cert, știți că este printre cei mai bogați oameni din România, a reușit să acumuleze o avere colosală, cu un succes în afaceri care, vai, e, cum să spun, strălucitor, dar nu e chiar așa simplu, nu? La fel cum nu a ajuns pe culmile financiare fără un pic de… atenție la partea financiară chiar din vremurile în care juca tenis. Un mic detaliu, dar totuși important, deși, poate, nu atât de mult.
Deci, Ion a decis să se implice și ca antrenor de tenis, oferindu-i oportunități mari în SUA, da, așa-i, în 1973, când avea 34 de ani, s-a alăturat echipei Boston Lobsters, o echipă care, sincer, nu era tocmai pe buzele tuturor, dar pe care a reușit să o transforme în ceva demn de menționat pentru fanii tenisului. Iar aici, povestea lui devine cu adevărat interesantă – a fost plătit cu o sumă exorbitantă de către patronul său, Robert Kraft.
Asta-i faza: 70.000 de dolari în trei luni! Credeți că e o glumă? Eu zic că nu, l-a prins bine pe Țiriac, mai ales când el încasa, în perioada respectivă, cam o sută de dolari pe săptămână, adică era o diferență mare și înțeleg că a fost important pentru el să aibă acea experiență acolo.
Mai mult, el a subliniat influența lui Kraft, care nu era mare fan sport, dar a ajuns, știți, să conducă New England Patriots; e interesant să vezi cum uneori banii pot să-i aducă pe oameni în prim-plan din diverse domenii, nu? Ion vorbește despre cum avea opt jucători în echipa sa și cum nu a pierdut un meci de dublu în cei doi ani și jumătate – ceea ce sună fantastic, dar, iarăși, devine o poveste de succes.
Și în vreme ce vorbește despre toate aceste detalii financiare și sportive, Ion revine la tatăl său, care, se pare, era un tip cu un stil vestimentar aparte, cu costumul lui de trei piese care, hai să fim sinceri, era altceva în comparație cu stilul mai casual de astăzi. Ion, cu umor, se aduce în discuție o educație spartană care mai bine ridica întrebări despre cum a crescut și cum, cu toate palmele primite de la mama lui, s-a format ca individ.
Ei bine, ascultându-l, poți să te gândești, oare ce va mai urma în poveștile lui? Dar parentalitatea sa, chiar dacă unii spun că e rigidă, este assume că a avut un impact semnificativ asupra propriei sale cariere. Deci, întrebarea rămâne: câte alte secrete ne mai au? Şi cine ştie ce ne mai spune în continuare? Rămâneți aproape, căci noi privim spre viitor!
