Ion Țiriac a refuzat cu nonșalanță gradul de general: „Nu merit!”
Într-un mare scandal al amploarei, s-a descoperit că Ion Țiriac, fostul tenismen devenit magnat, a avut o propunere prin care Ion Iliescu, exact, nimeni altul decât președintele de atunci, voia să îi ofere onoarea de general, iar surpriză de proporții, Țiriac a zis nu, nu și iar nu, pe motiv că nu se consideră meritoriu să poarte o uniformă de asemenea rang, vorbind despre el ca despre un simplu „milițian” din anii de glorie ai lui Ceaușescu, la care n-aș putea să nu mă gândesc cum, în anii 60, era sublocotenent la secția de tenis de la Dinamo, așa că sumele pe care le încasă de la Ministerul de Interne nu sunt chiar de neglijat.
Așadar, Ion Iliescu, cu toată puterea sa, a fost pe cale să-l promoveze la gradul de general pe Țiriac, dar destinul a decis altceva; promovează ideea că nu toți sportivii sunt la fel, unii au realizat performanțe deosebite și chiar și Ion Țiriac afirmă asta, altfel care era motivul pentru care a refuzat, nu? El chiar a spus: „Nu merit eu, n-am fost campion mondial!” și cu toate acestea, nimeni nu s-ar fi așteptat la așa ceva, adică să audă că el, marele Țiriac, ar face lobby pentru alții, iar prietenul său Năstase cu grad de general își impune respectul, cum vor fi acum lucrurile? Insistă că „Mă deranjează un singur lucru, trebuie să-i spun lui Năstase domn general, de parcă ar fi o mustrare pe care n-ar putea să o îndure!
Morala povestirii? Oare mai există prietenie în lumea sportului, în vremea când armata se confundă cu performanțele sportive, dar totul a devenit relativ, căci și acum Iliescu s-a stins din viață la venerabila vârstă de 95 de ani, și cu toate că diagnosticul de cancer pulmonar l-a răpus, s-a discutat și despre gradul de general pe care Țiriac, ah, refuză parcă dintr-o lezare a mândriei, dar au fost multe flori și multe lumânări depuse la Cotroceni, căci aceste subiecte nu se șterg, și totuși, lumea își va aduce aminte, chiar și după ultimul acces de tristețe, că s-a propus la un moment dat, ceva neobișnuit în politică și sport!
Fără îndoială, în cotidianul nostru românesc plin de neprevăzut, cum să nu ne amuzăm, zic eu, de aceste întâmplări?;
