“`html
Moartea lui Ion Iliescu: O pierdere sau un scandal? Ce nu se spune pe față!
Astăzi aflăm cu stupoare că fostul președinte al României, Ion Iliescu, a încetat din viață, având așadar o vârstă onorabilă de 95 de ani, iar guvernul român transmite condoleanțe, de parcă acestea ar putea sufoca lacrimile sau neputințele oamenilor care-l cunoșteau, iar liderii politici nu se lasă, bineînțeles, mai prejos și își publică mesajele de compasiune care par să fie oarecum standardizate, ca la tipografie.
Am aflat că Gelu Voican Voiculescu, un apropiat al lui Iliescu, a fost destul de generos să ofere o declarație la TVR INFO, dar foloseşte un ton foarte ciudat, spunând că la moartea cuiva nu și-ar avea loc reproșurile, până aici, bine, dar să continuăm, acesta afirmă că Iliescu a fost un “incoruptibil exemplar”, iar acest adjectiv ne aduce pe o pantă periculoasă de interpretări, având în vedere contextul politic românesc, dar să lăsăm la o parte aceste detalii mărunte, nu? Căci, mai departe spune el că prin “arta echilibrului” a reușit să “salveze România de la dezintegrare”, laudă excesivă sau adevăr? Rămâne să decidem fiecare, dar haideți să nu ne grăbim.
Se pare că acest personaj, Ion Iliescu, pe care unii îl văd ca un simbol al omenirii, iar alții ca pe un om politic care nu a fost asociat cu corupția în mod direct, dar totul rămâne în aer, orașul încă resimte fiori de incertitudine. Poate că rămâne o persoană exemplară, dar aceste laude sunt, parcă, puțin prea intense, nu-i așa? Totuși, trebuie să înțelegem de ce oamenii aleg să-i ridice statui în loc să-și amintească de scandalurile tumultoase ale vremii. Iar întrebările rămân cu privire la impactul real pe care l-a avut acesta asupra României în primăvara lui 1990, o întrebare esențială care poate duce la dorința de a dezbate răsunător faptele sale.
“`
