Ion Iliescu: România a avut preşedinţi care fie au făcut microfonie, fie au tăcut!

La 94 de ani, fostul preşedinte Ion Iliescu a oferit un interviu amplu şi controversat într-un nou podcast moderat de fostul său consilier și fost ministru al culturii, Ionuț Vulpescu, devenind subiectul principal al multor discuții. El a analizat stadiul actual al politicii româneşti, punând accent pe rolul preşedintelui în societatea contemporană, critica dură la adresa traseismului politic şi absenteismul la vot, dar și explicând de ce România are o elită căreia masele îi repugnă şi invers.

Iliescu a vorbit despre importanța unui preşedinte care să fie “autentic fără a personaliza puterea”, un “om de stat” care să nu fie “un individ de partid”, ci “un arbitru al unui joc în care nimeni altcineva, în afară de societate, în întregul ei, nu are voie să câştige”. Un președinte care să aibă “sensibilităţi culturale” și “priceperea incluziunii sociale”, care să “facă din umanism un aliat al său” și să “educe mentalităţile” și să “cultive libertăţile” într-o eră dominată de inteligența artificială.

Fostul preşedinte a abordat problema traseismului politic, pe care îl consideră “simptomul unei boli”, “dovada clară că individul politic nu acceptă succesiunea dintre putere şi opoziţie, care e normală într-o democraţie”. Iliescu a explicat că “traseiştii fug de viaţă, de realitate, de ierarhii”, şi că “politica trebuie să se facă întâi pe principii. Scopul scuză mijloacele, e adevărat. Dar la fel de adevărat e că şi mijloacele pot acuza scopul”.

Un alt subiect abordat cu acuitate a fost absenteismul la vot, pe care Iliescu l-a interpretat ca o “probă de neîncredere în elitele culturale şi politice, care s-au înstrăinat de cei mulţi, au simţit că se întinează dacă stau aproape de ei”. El a avertizat că “avem o elită căreia masele îi repugnă şi invers” și a explicat că “elita culturală a confiscat sfera publică şi a pretins un monopol asupra adevărului. Din păcate, şi cineva trebuie să o spună, elitele au privatizat cercuri de influenţă şi forme de adevăr ale spaţiului public.”

Iliescu a subliniat că “colapsul economic” este “un efect al izolării elitelor culturale şi carenţelor educaţionale”, menționând că “s-a vorbit îndelung despre mobilitatea elitelor – din sfera culturală în cea politică – dar şi dacă elitele ar fi libere şi disponibile pentru exerciţiul guvernării, astăzi nimeni nu le-ar mai chema la masa puterii, pentru că ar însemna recursul la meritocraţie, o valoare incompatibilă cu interese şi conjuncturi”.

De asemenea, Iliescu a criticat foarte aspru actul “microfoniei” a unor preşedinți care “nu pot să transmită de la Cotroceni ca în serile cu karaoke, constant, pentru că începi să falsezi nişte principii democratice” și, de cealaltă parte, actul “ascunsului” a unor preşedinți care “se ascund ca şi când Cotroceni e un spaţiu monahal”.

Interviul lui Ion Iliescu a generat controverse și a reaprins discuțiile despre rolul preşedintelui în societatea românească, despre traseismul politic și despre relația dintre elite și mase. Fostul președinte a oferit o perspectivă unică asupra acestor subiecte, pornind de la experiența sa de lider politic și de observator al evenimentelor din ultima perioadă.