“`html
Starea critică a lui Iliescu: Surprize sordide în spatele ușilor spitalului!
Și cum stau lucrurile, zdrențuite de zvonuri și speculații? Spitalul Clinic de Urgență “Prof. Dr. Agrippa Ionescu” a venit cu o declarație bombă, spunând că pacientul, adică Domnul Ion Iliescu este conștient, dar asta nu prea e clar, căci stabilitatea lui cardiac rămâne o problemă, iar inhalatorul e mereu pe masă, oxigenul suplimentar fiind imperios necesar, zice-se, iar eu mă întreb, oare ce face în realitate starea lui?
Apoi, vestea bună e că, așa cum se știe, vârsta înaintată și bolile de bază își spun cuvântul, totul se amestecă – indicele de performanță fizică e la pământ, și cu incapacitatea aproape totală de autoîngrijire, ce să zic? Oamenii ăștia de fiecare dată trag speranțele în șanse zero, cu limitările acestea ce ne fac să ne întrebăm: unde e speranța?
În terapia intensivă el stă, să nu uităm, sub îngrijirea unei echipe medicale pe cât de bună, pe atât de misterios tăcută, ne spun toate astea pe surse. Doar acum, după două zile de tăcere suspectă în ce privește starea sa, ieșind pe diverse canale zvonurile mixte, iar spitalul nu tace, desprinzându-se doar cu un tweet ca să ne alimenteze curiozitatea. Ce s-o fi întâmplând, nu știm, dar e clar că Ion Iliescu a fost, nu este, deja un nume greu pe fundalul scandalurilor politice!
Dar stai, spitalul SRI care zice că e conștient, deși are nevoie de “asistare minimă respiratorie”, este asta o mostră de optimizare sau una de deznădejde? Toate acestea se petrec în momente în care despre viața lui am auzit din ce în ce mai puțin, dar, oh, surpriză! Săptămâna trecută, aflăm că a fost operat de cancer la plămâni. Totuși, nimeni nu știe dacă vestea asta a fost o eliberare sau o condamnare, căci „afecțiunea pulmonară de care suferă pacientul este de natură oncologică” e o frază grea!
Ion Iliescu e la spital de pe 9 iunie, iar gura lumii nu tace. Ultima lui apariție publică a fost un mesaj pe blog în care s-a metamorfozat în felul lui de a-i felicita pe ceilalți, în speță pe Nicușor Dan, dar oare ăsta e un dialog cu sine sau cu lumea? Rămâne de văzut, dar întrebarea care se ridică la orizont este, oare ce va urma?
“`
