“`html
Moartea unui Titan: Ion Iliescu S-a Stins, Impactul E Peste Tot!
Se vorbește, cu o tristețe desgustată, despre plecarea lui Ion Iliescu, fost președinte al României, care a murit marți, cu un mileniu parca în spate, la 95 de ani. Oare, ce s-a întâmplat de-a lungul acestor decenii? Deși unii îl văd ca un simbol, alții nu pot uita scandalurile postdecembriste și momentele alea esențiale, cum zice Corina Crețu, consilierul lui, care scrie pe Facebook, cu un ton lăcrimos, că „gândurile mele se îndreaptă către familia!”
Dar, vorbim acum de sânge, de moarte, căci Iliescu a cedat, nu-i așa, organele, foarte încet dar sigur, din cauza cancerului pulmonar, iar imaginea lui luminându-se se estompează din ce în ce mai tare, ca un fel de lună palidă în noaptea celor ce nu mai cred în eroi sau chiar jumătăți de eroi, pentru că, hai să fim serioși, a fost și el, ca toți, om și da, nu se poate să nu te gândești la astfel de momente tragice în care istoria modernă ne-a fost pusă pe masă, dar cu câteva pete pe ea.
Corina își amintește de vremurile alea de aur, poate, când încă lumea credea că se pot face lucruri mari. Ea, ca fost purtător de cuvânt și consilier prezidențial, s-a zbătut într-o lume plină de incertitudini, unde cuvintele contau, dar acum, ce să facem, când Iliescu a lăsat în spate o epocă și totodată, întrebări fără răspuns? Se spune că a fost internat la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” din Capitală, dar mai e un lucru pe care mulți îl vor ignora, boala nu a fost o simplă paranghelie, ci o tăcere asurzitoare, chiar și pentru cei care contestau starea de spirit a nației.
Fie că iei parte în continuare la bătălia opiniei publice, e clar că iliescuianismul are aroma sa amăruie, dar mă întreb, chiar se mai poate vorbi despre moartea unui om mare și despre impactul lui asupra istoriei? Rămânem cu întrebările și amintirile, iar în așteptarea să vedem ce va scrie istoria despre el și cum vor reuși unii să accepte sau să nege ce a fost, fiecare are dreptul la părerea sa, dar faptele sunt fapte și ele nu mor niciodată, doar se transformă! Și așa, din zgura acestui om mare, ne rămân doar cuvintele aruncate, de la „Dumnezeu să-l odihnească în pace” la câteva zâmbete, dar și neclarități despre ce a fost, ce a reprezentat!
“`
