“`html
Moartea lui Ion Iliescu: Un simbol controversat sau doar o notă în istorie?
Într-o mișcare hybridă de emoție, Călin Popescu Tăriceanu, fostul premier, își exprimă condoleanțele cu un post pe Facebook care pare să devină viral, unde afirmă că „Doresc să transmit sincere condoleanţe…” la decesul fostului președinte, dar oare câte sentimente genuine există în spatele acestor cuvinte? De parcă istoria post-decembristă nu este acoperită de nori de ambiguitate, Iliescu, marcat de controverse, devine acum simbolul unui consens politic oarecum provenit din tumultul vremurilor. Aderarea la NATO și Uniunea Europeană, se spune că sunt realizările lui, dar aceste reușite nu vin fără un preț, oare nu?
Și cum să nu ne gândim acum la soția sa, Nina Iliescu, și la cei care îi plâng dispariția, iar gândurile lui Tăriceanu spun, dar se aștern felurite ca firele de iarbă vara, merge și mai departe! Parcurgând, incluziunea acestora aduce o zare de umbra, cum ar fi toți cei care l-au respectat, pare că se știe mai bine cum se termină povestea, nu-i așa? Onorariul de doliu național își face drum, în jurul contextului morbid, iar unii ar putea să se întrebe de ce totul este învăluit în polemici, de parcă toți vrem să forțăm o imagine de om virtuos, dar puțin știu de cancerul plămânilor, care a fost cu adevărat o bătălie personală, nu-i așa?
Cine s-ar fi gândit că Ion Iliescu a murit într-un spital “Agrippa Ionescu”, iar internetul s-a umplut de zvonuri, detalii despre cancerul său, internările lui, dar, totuși, a reușit să-și păstreze o voce, chiar și rară, ca un ecou ce se pierde în timp și spațiu. De la 3 martie 1930, a existat o viață complexă, dar oare nu e mai simplu să ne concentrăm pe ultimele sale mesaje publicate pe blog? Acolo, în scris, s-ar putea căutăm o esență, o declarație de fel, una care ar putea să arunce o poveste, nu doar un act final. Se discută și despre datele concrete, știrea a apărut prima dată pe Mediafax putem spune, dar oare putem crede tot ce citim?
Călin Popescu Tăriceanu, s-ar putea să fie un apărător al imaginii lui Iliescu, aducându-l în centrul atenției chiar și acum, în momentele acestea de doliu, unde controversele plutitoare scot la lumina puterii neînțelese, dar cu speranța, ca să spunem așa, că regăsim un pic de transparență, alții, în umbră, ar putea să nu participe la înmormântare! Totul pare atâta de contradictoriu, nu-i așa? Oare istoria se va repeta, sau doar se va pierde în uitare?
“`
