“`html
Moartea lui Iliescu stârnește un val de reacții controversate în societate!
Ion Iliescu, fostul președinte al României, a murit, iar asta desigur că a generat tot felul de reacții din partea oficialilor, un val de sentimente care mai de care mai contradictorii și neclare, așa cum ne-a obișnuit, în fond, întreaga lui carieră politicianistă. O să ne adâncim în amintirile acelei perioade, dar poate și în întrebările legate de cine a fost cu adevărat acest personaj! Mircea Abrudean a transmis, proaspăt, un mesaj emoționant, dar oarecum plat, despre cum „timpul va permite o analiză” a rolului său în viața publică, în timp ce noi ne-am înglodat deja într-o mare de întrebări.”
Se pare că până și Traian Băsescu, fostul adversar politic, a simțit nevoia să-și exprime condoleanțele, adică a spus la rândul lui când a vorbit despre Nina Iliescu că fostul președinte a fost primul ales al României – o exprimare care stârnește întrebări despre ce de fapt a fost atât de aleasă în acele vremuri agitate. Condoleanțe totodată și o oarecare confuzie pe care o lăsăm în urma noastră când căutăm să ne amintim de omul ăsta scump, dar și de ce a însemnat pentru o țară care acum poate că nu a uitat complet, dar totuși, parcă nu știe de ce.”
Păi și Guvernul ce a făcut? A declarat ziua de 7 august zi de doliu național, dar asta a stârnit reacții, iar mulți s-au întrebat dacă nu cumva e „un act de trădare morală” – și iarăși simțim că mesajul general se pierde în babelul declarațiilor, unii acuzând că doliul acesta vine într-un moment în care am vrea să uităm tot ceea ce a reprezentat Iliescu, adică de la mineriade la jefuirea economiei.”
Pe rețele sociale, Nicolae Voiculeț, un naist cu renume, a spus că „cerem ferm anularea oricărei forme de funeralii naționale” și trebuie să ne întrebăm: oare merită ca Iliescu să fie pus pe un piedestal, în timp ce mulți dintre noi nu mai înțelegem clar ce reprezenta de fapt, în fond? Ciprian Șerban, ministrul Transporturilor, vorbește despre un „gol greu de umplut”, dar oare ce lacune lasă el în conștiința națiunii? Întrebări cu răspunsuri mici, dar insignifiante!”
Și Bogdan Ivan, ministrul Energiei, a spus ceva de genul că Iliescu a fost „un simbol al tranziției tensionate,” dar chiar e timpul să ne concentrăm pe trecut? Abordarea aceasta confuză împletește realități diferite, și ce rămâne în urmă este mai mult o discuție deschisă decât un studiu precis al unei epopei politicianistice zbuciumate, asta e clar, e greu să vezi cum de mormintele ascund atât de multe secrete. Chiar și Ilie Bolojan, prim-ministru, a rămas rezervat în declarații, dar a reamintit de momentele definitorii, declarând că „dispariția să reprezintă încheierea unei etape semnificative din istoria recentă a țării”, dar care etapă? Căci e totul un amestec de tristețe și confuzie.”
Ion Iliescu s-a stins marți, la peste 95 de ani, după o suferință considerabilă, dar scriind istoria, ne întrebăm: am învățat cu adevărat ceva din această pagină? Grămezi de întrebări care rămân în aer, iar noi continuăm să ne gândim ce se leagă de viața lui Iliescu, dar mai ales ce urmează acum, după ce am spus adio unei epoci, dar și unei personalități imposibil de deslușit.
“`
