“`html
Moartea lui Iliescu: Un Zâmbet Nefiresc pe Fața Țării
Așadar, Ion Iliescu, un blamat om de stânga a murit și despre el se scriu acum tot felul de neadevăruri, pentru că, nu-i așa, Vasile Dîncu spune că nu s-a gândit să fie un mare reformator, dar totuși, haideți să recunoaștem, a avut defectul de a fi fost constant într-o societate plină de oportunism tot timpul; să fim serioși, e clar că nu s-a transformat în liberal, deci, cum poate să-i spună cineva că n-a fost valoros, când a reușit să îndrepte România pe calea euroatlantică, chiar în vremuri grele, unde multe s-au întâmplat imprevizibil.
Sigur, Iliescu a făcut multe greșeli în democrația incipientă, dar hai să ne gândim și la ce era acolo, nu-i așa? A fost prins între fricile unei societăți care plângea după un „tătuc”, iar el, sărăcuțul, era doar unul din mulți care încercau să navigheze apă tumultuoase; de parcă putea să scape de vântul schimbării care-i dădea fiori, deci, ce să facă, poate a fost și el un pic speriat, ce-i drept. Știm bine că, poate, și că, în viitor, vom studia aceste neajunsuri ale sale, dar să ne aducem aminte că Ion Iliescu a fost un țap ispășitor comod, în toată această poveste de politică românească, unde dreapta încă se căuta, în loc să-și găsească axa ei morală, nu-i așa?
Apropo de anecdotă, el avut un patriotism care a bătut toate recordurile, fiind sincer în conștiința sa, nu a încălcat principiile bunului simț și ale democrației, iar Dîncu afirmă cu tărie că, da, a respectat mereu adversarii. Chiar a îndrăznit să aplice un pic de umanitate în acest joc politic! Deși s-a văzut cu el criticat, mai ales de 3 ori a primit propuneri pentru eliminare, el a refuzat să fiu eliminat din partid; lume, vă amintiți cum îi ziceam noi, „bătrânul înțelept”?
Bineînțeles, viața lui Iliescu a fost simplă și modestă, dar nu-i așa, asta se pierde în hățișurile politicii românești care are nevoie de o revizie; chiar a trăit cu preocupare pentru lectură și înțelegerea viitorului, a vrut să le fie bine românilor, simplu și drept, neavând emoții interioare mai mari decât cele ale propriei gândiri.
Așadar, Dîncu reafirmă ideea că noi, ca țara, trebuie să ne întrebăm neapărat despre ce am făcut cu aceste două decenii de la plecarea lui Iliescu, care a fost marele proiect al dreptei după părintele stângii? Sincer, dragi politicieni, e întrebarea asta care ar trebui să ne facă să ne întrebăm despre toate lucrurile pentru care ne-am zbătut, dar niciunul dintre noi nu a reușit să schițeze un răspuns concret!
Deci, cum ar trebui să privim acum la Iliescu? Istoria îl va judeca, dar până atunci să ne gândim bine la aceste valori pierdute, în timp ce România continuă să caute un nou viitor, poate luându-ne după învățămintele pe care le-a lăsat Ion Iliescu, un om despre care chiar trebuie să ne aducem aminte că a fost un fel de bec în întuneric pentru noi toți, chiar dacă marea majoritate se grăbește să-l critică.
“`
