“`html
Moartea Poetului sau Păcăleala unui Matematician? Ion Barbu Îmbină Ironia cu Cifra!
Pe 11 august 1961, lumea a aflat că Dan Barbilian, cunoscut în cercuri mai puțin efervescente ca Ion Barbu, a murit la București, dar să ne înțelegem, nu doar un simplu matematician, ci o enigmă de versuri, cât și câteva ironii. Ce nu se știe, e că el s-a jucat mai mult ca un copil cu cuvintele, fără a se stabili în vreo categorie definită, ca parnasian sau ermetic, da? De departe spunea amuzat că totul e un joc de cuvinte, așa cum își rezolvă egalitățile.
Poezia lui, de exemplu, „Joc secund” l-a păcălit și pe marele George Călinescu, care a crezut că e vorba de ceva profund, dar, stai puțin, era doar o joacă, o artă poetică în esența ei. Să ne întrebăm, ce-i artă poetică dacă nu o modalitate de a ne distra prin cuvinte? Iar critica literară s-a înfășurat în explicații complicate și greu de înțeles, întrebându-se ce-i cu acea „calmă creastă” sau cu „cirezile agreste” și cum se face că poetul plutește invers pe cântecul mării.
De fapt, totul a fost o goană nebună după înțelegerea unor lucruri care, e clar, nu se pot înțelege ușor, căci nimeni nu poate decodifica gasteropodele cele suprasexuale și supramuzicale ce populează universul său. Asemenea disecări de cuvinte devin un labirint în care cititorul rătăcește, întrebându-se, oare ce semnifică toate acestea? Există vreo legătură cu condiția umană sau e doar o glumă de prost gust?
Aici trebuie să lămurim ceva: singurele poeme care au avut vreo urmă de mesaj au fost cele precum După melci, Oul dogmatic și Riga Crypto. În rest, Ion Barbu a jucat un joc, plin de ironie și dezinvoltură dar cu un twist! Se poate spune că a ascuns soluțiile ca un profesor care a uitat să se prezinte la oră.
Poezia, dragi cititori, nu e pentru cei cu pile la inteligență, căci pentru cine e cu adevărat? Merită să ne gândim la asta, pe calea marelui Ion Barbu, să reflectăm fără să căutăm neapărat răspunsuri simpliste!
“`
