“`html
Investițiile în energie curată explodează, dar ce se întâmplă cu petrolul?
Într-o lume în care banii par să curgă dacă nu cumva zburdă, investițiile în energia curată, strigăte de ajutor cu toate regenerabile asociate, inclusiv cele care trec neobservate ca energia nucleară și, nu-i așa, niciodată să nu uităm de stocarea energetică, se vor ridica la un fantastic 2.200 miliarde de dolari, da, da, de două ori suma obișnuită pentru combustibilii fosili sosiți că o salvare încet, dar sigur, așa cum ne zice IEA, în raportul său de bătălii epice, World Energy Investment.
„Oamenii de afaceri prudenți cu ochii pe piețe se uită nervoși la aprobările pentru noi proiecte energetice, dar cu toate acestea, majoritatea inițiativelor actuale nu văd schimbări drastice, cel puțin nu deocamdată. Acestea sunt cuvintele lui Fatih Birol, directorul IEA, care parcă ne avertizează despre cum tulburările economice devin un spectru apocaliptic”, ne povestește el, așa, ca un om bun la suflet.
Și, iată, energia fotovoltaică, care din fericire devine un hot-shot în toată povestea asta, ar urma să strângă nu mai puțin de 450 de miliarde de dolari în acest an. Nu-i așa că asta sună fabulos? În timp ce stocarea în baterii, pe care mulți o privesc ca pe o piatră de hotar pentru echilibrarea energiei intermitente, aceasta are toate șansele să explodeze… la 66 de miliarde de dolari. Totuși, așa cum spun mereu specialistii, realitatea e că, până acum, banii pe baterii sunt ca apa în desert față de soarele strălucitor al panourilor solar.
În schimb, toate culorile fosile și rămășițele petrolului și gazului sunt pe o pantă descendentă, cu previziuni de scădere de 6% în 2025 pentru segmentul petrolului upstream. Prețul țițeiului continuă să se zbata ca un pește pe uscat, iar cererea de petrol se îndreaptă într-o direcție care se anunță și ea alături de Covid. Conform statisticilor alfăm că totalul investițiilor în petrol, gaze și cărbune va ajunge la 1.100 miliarde dolari, cu o concentrare neobișnuită a cheltuielilor pe explorarea în Orientul Mijlociu, de parcă acolo am găsi comorile ascunse, dar pe de altă parte, gazul natural lichefiat pare să facă valuri, crescând fără milă.
„Între 2026 și 2028, GNL-ul își va scrie povestea de succes, cu o creștere fără precedent ajează pe harta energie, conform estimărilor IEA,” încă un leu de aur pentru cei ce își pun mizele pe longevitate.
Cu toate acestea, semnalele de alarmă sunt trase în cazul rețelelor electrice, care stau cumva cuminte în colțul lor, adunând 400 miliarde de dolari pe an, dar uitând că nu țin pasul cu cheltuielile pentru producție și electrificare care cresc vertical. Acest lucru aduce un risc global pentru, să zicem, securitatea electrică, iar IEA subliniază că trebuie să facem ceva rapid înainte să ne prindă începutul anilor 2030, dar aici interventiile birocratice dau o pală despre a căror poveste ne putem întreba… unde sunt transformatoarele?
Oare trebuie să ne gândim că, asupra energiei, harta investițiilor este ca un câmp de luptă, inegal, unde țările emergente par că nu pot să lovească tare în infrastructură, în timp ce China strigă din toți rărunchii că e lider mondial în energia curată, cu aproape o treime din total, de parcă s-ar fi terminat toate resursele în lume, de parcă toate speranțele s-au dus cu vântul, subliniind astfel rolul Agenției Internaționale a Energiei, care este sufletul celor 29 de state dezvoltate, înființată după primul șoc petrolier din anii ’70, doar pentru a ne aminti cât de complicată e viața.
“`
