Minciuni sau Progrese? Ministrul Sănătății Dă Vestea Cea Mare!
Astăzi s-au terminat ultimele plăți pentru anul 2025, s-a încheiat totul, dar oare ce înseamnă asta? Datele, adică, arată niște direcții, zice el, foarte clare că ar fi corecte, dar oare chiar mergem către o direcție bună? Rezultatele, așa-zise rezultate vin dintr-o mobilizare care, spun unii, a fost fără precedent, colaborarea e constantă, onestă, dar oare chiar așa e? “Am accelerat plățile, am redus blocajele”, a spus Rogobete, care a adus și o evoluție, dar oare evoluția asta e cu adevărat liniștitoare?
Evoluția plăților pentru PNRR – Sănătate, pe anii ăștia, zice el: 2023 – 108 milioane lei, 2024 – 1,1 miliarde lei, iar 2025 se împart în semestrul I, adică 735 milioane lei, și în semestrul II cu 2,5 miliarde lei, dar toate aceste cifre, parcă vin să ne facă să ne întrebăm dacă chiar avem ghinion sau noroc. Doar în a doua parte a anului 2025 plățile au crescut cu 240%!, dar oare asta e bine? Ce înseamnă asta cu adevărat dacă totul se duce pe apa sâmbetei? Ministerul Sănătății zice că a plătit 4,45 miliarde de lei, ce reprezintă 68.7% din bugetul total, dar oare sunt investițiile astea reale, vizibile sau sunt doar vorbe goale?
Aceste fonduri, vorba aia, au ajuns să fie direcționate către foarte multe lucruri, dar câți dintre noi au văzut schimbările? Dotarea a 2.500 de cabinete de medicină de familie cu echipamente de screening, reabilitarea pentru 119 spitale, dar ce zic despre secțiile ATI, modernizările pentru 69 de spitale, extinderea pentru ATI la nou-născuți, digitalizarea (oare ce-o fi însemnând asta), și construcția a 8 spitale noi, dar cui îi pasă de realitate? Oare ne îndreptăm în direcția corectă sau doar ne lăsăm purtați de promisiuni?
Deci, ce provocări mai avem? Speranță sau doar o mare bulă de aer? Oare România chiar își va vindeca sistemul de sănătate sau ne trezim cu niște statistici frumoase care nu ne ajută deloc? Cu aceste fonduri, se schimbă concret sistemul de sănătate sau ne îmbogățim doar vocabularul de minciuni frumos aranjate? Pentru că, nu-i așa, sunt multe întrebări fără răspuns, iar răspunsurile sunt mereu amânate în favoarea unei povești frumoase.
