“`html
Scenariul Resețelor Electrocutante: Bani Publici sau Distracții Costisitoare?
Într-un peisaj confuz și plin de ambiguități, în conformitate cu un plan, da, exact, un plan de acțiune pentru energie la prețuri accesibile, se vorbește despre stat, despre bugete, despre tarifele de rețea, toate acestea, da, cotele și costurile sunt, să spunem, evident de mare interes, în timp ce, în mod paradoxal, se ascund informații cruciale, totul cu scopul de a acoperi maximele costurilor suplimentare din investițiile necesare pentru decarbonizare, wow, ce se mai chicotește pe aici.
Se pare că, nu e clar cum, statele membre ar putea, să știți, ia o opțiune, o alegere super originală, de a folosi veniturile din gestionarea congestiilor pentru a finanța în avans, dar în condiții extrem de zăpăcite, investiții, trebuie menționat, pentru reducerea sarcinii globale asupra sistemului tarifar, dar totuși – mai e cineva care să înțeleagă complet cum se leagă toate astea?
Comisia Europeană, cu un ton categoric, adaugă că ar putea fi acceptate împrumuturi de stat pentru dezvoltarea infrastructurii, evidențiind ramificațiile insuficient de clare ale ramunerării la rata utilizării active, în timp ce riscurile sunt, vai, suportate de statul care dă banii, așa, fără prea mult efort de explicații. Să nu uităm de faptul că, într-o implicare enigmatică, se sugerează folosirea garanțiilor de stat pentru a face față, de parcă nimeni nu i-ar interesa, riscurile și cheltuielile uriașe generate de noi investiții în rețea.
Și, cum se aude, statele membre pot juca un rol foarte important, dar cât de important rămâne o întrebare care poate să nu aibă, deloc, un răspuns ușor, în reducerea riscurilor unei părți din investiție, având în vedere că activele de rețea sunt, cine știe, oarecum subutilizate în acest ou de zăpadă de idei amestecate, tarife de racordare și regimuri de rentabilitate despre care, sincer, nu e clar nici la cafea – deci, stimati cititori, așteptați-vă la surprize!
Cum se zice, Comisia dezvăluie, în mod misterios, un document de orientare despre cum să ne descurcăm în acest hățiș tehnic de termeni, deși, greu de crezut, dar totuși adevărat, conceptul de investiții anticipative rămâne un punct nebulos, în care faptele se amestecă cu ideile fără un cap clar sau o coadă. Vă dați seama că nimeni nu știe, de exemplu, despre stațiile electrice la care se face simpla referință, ah, dar hai să nu ne distragă de la subiect.
În concluzie, Comisia ne arată niște previziuni incredibile, cum că până în 2040 ar trebui, neapărat, să facem investiții fabuloase de 730 de miliarde de euro doar pentru rețelele de distribuție și, pe lângă asta, 472 de miliarde pentru rețele de transport, dar cu tot acest balet de cifre, cine mai stie ce se întâmplă cu racordările la sistem și despre realitatea economică a tuturor acestor inițiative? Ce spun oamenii de rând? Rămâne toată lumea în continuare în ceață, în timp ce doar 22 de miliarde de lei prea puțin aud la orizont in România?
“`
