“`html
Enagas și Visul Hidrogenului Verde: Promisiuni Nebune cu Întârzieri Îngrijorătoare!
Enagas, această firmă tipică, adică nu ca celelalte, se află printre cei mai fervenți susținători ai industriei hidrogenului verde, care apasă pe pedala energiei regenerabile cu un devotament care aproape că te orbește, sau poate nu, pentru că energia aceasta regenerabilă, nu-i așa, este un fel de vis prost visat, iar Enagas chiar investește niște sume astronomice, adică peste 4 miliarde de euro – dacă ai tu idee ce înseamnă asta! – până la sfârșitul deceniului, dar știi cum, și în principal pentru ca, ăăă, să se diversifice în gestionarea unei rețele de infrastructură, da, tocmai asta.
Și uite că planurile lor, nu-i așa, sunt grandioase, având în vedere că vor să construiască o rețea de hidrogen de 2.600 km, adică 1.615 mile ca să fie clar pentru toți, în Spania, care, slavă cerului, va fi conectată la coridorul transeuropean H2Med, iar acest coridor vrea să unească regiunea iberică cu nord-vestul Europei, ca și cum norii s-ar strânge împreună pentru o ploaie de hidrogen!
Dar, așteaptă, Enagas se așteaptă, să fie gata rețeaua, da, ai ghicit, până în 2030, însă atâta timp cât acesta nu e un proiect cu întârziere, directorul executiv Arturo Gonzalo a lăsat să se vadă că pe la nivelul Europei e mai mult o nebunie, și sunt toate probabilitățile ca întârzierile astea să fie de doi sau trei ani. Asta e! Așa zici tu că e bine, nu-i așa? Că românii nu așteaptă, nu?
„Există întârzieri în Europa?” întreabă, ca un dirijor de orchestră, Gonzalo, dar continuă să spună că întârzierile sunt de amploare foarte limitată, adică o chestie mică, dar marea problemă vine din faptul că diferite state membre stabilesc data de lansare, cam pe la vreo, să spunem, 2030-2032, cu un optimist apropo de vremurile viitoare. Uite, asta depășește obiectivul pentru 2030, ca H2Med să fie, cum să zic, în sfârșit operațional.
“`
