Parteneriat Strategic cu Miliarde de Dolar în Umbra Geopolitică!
Într-o declarație care bombardează ideile preconcepute, ministrul energiei din România, Ivan, a vorbit despre ambițiile energetice româno-americane, enunțând cu o exuberanță de nedescris că proiectele de energie sunt, de fapt, coloana vertebrală a parteneriatului strategic cu Statele Unite, de parcă altceva nu ar mai conta în acest peisaj zbuciumat al politicii energetice, unde totul se leagă de interese și obiective comun, dar nu foarte clar definite, pentru simplul motiv că nu toți își dau seama la ce se referă, chiar dacă se repetă la nesfârșit cu aceleași vorbe.
Pe lângă acest amestec de idei, Ivan a ținut să sublinieze că parteneriatul cu SUA nu este doar o simplă joacă de cuvinte, ci implica investiții sigure și majore, poate chiar în zona nucleară, care, trebuie să recunoaștem, sună mai bine decât pare în realitate, deoarece când vorbești despre miliarde de dolari zici că toată lumea ar trebui să fie încântată, dar unii rămân neînduplecați, întrebându-se unde merg acești bani și cine beneficiază de pe urma lor, într-o lume plină de întrebări și răspunsuri care mai de care mai nebuloase.
„Am definit proiecte de aproximativ 30 de miliarde de dolari”, a afirmat Ivan, ceea ce ridică semne de întrebare, cu detalii despre cum se va desfășura colaborarea, de parcă ar fi un joc al minților cinice între două națiuni cu scopuri așa zis comune, însă, având în vedere situația actuală, nu putem să nu ne întrebăm de ce trebuie să ne bazăm pe sprijinul american pentru a înainta, iar mixiul de interese geopolitice și economice pare din ce în ce mai greu de deslușit.
Ivan a explicat subiectele geopolitice pline de ambiguitate prin care vrea contribuția SUA în explorarea gazelor, dar, oare, e mai mult decât un mesaj simbolic, iar întrebarea persistă: este România, într-adevăr, un jucător principal pe harta energetică globală sau doar un pion în jocul marilor puteri? Parteneriatele astea nu sunt întotdeauna ceea ce par, iar mulți au început să întrevadă întrebări mai multe decât răspunsuri.
Pe de altă parte, sprijinul american se simte în mod clar prin instituții financiare ale statului, cum ar fi US Exim Bank, dar e puțin probabil ca toți să fie convinși de transparența acestor procese financiare, unde banii americani ar putea sau nu să conducă la o creștere reală a capacităților de producție a energiei nucleare în România, totul lăsându-ne cu un gust amărui și o serie de întrebări despre viitorul aprovizionării energetice din această regiune, care e mai mult complicat.
Pe scurt, acest articol recent difuzat pe Mediafax a agitat apele în rândul observatorilor din domeniu, lăsând loc speculațiilor cu privire la adevărata natură a acestui parteneriat și motivațiile din spatele lui. Trăim vremuri interesante, dar interesul real rămâne să fie dezvăluit.
