“`html
Inundații Imminente: Sud-Vestul Ţării Se Pregăteşte de Apocalipsă!
Până la urmă, prognoza meteo a ajuns să fie mai mult decât o simplă joacă, iar alertarea pentru judeţele din sud-vest e oficială, cu coduri galbene, roşii, portocalii – tot tacâmul, dacă vrei. Se prevăd precipitaţii mai ca la un sfârşit de lume, cum că două ploi într-o singură zi ar putea însemna mai mult apă decât în toată luna asta, iar solul, deşi ar trebui să absoarbă, e totuşi mai uscat ca Sahara, se pare, dar riscurile de inundaţii cresc, e o chestie de, cum zic eu, vreme proastă!
Aşa că ANM şi INHGA sunt pe fază, emit avertizări şi nimeni nu vrea să se trezească cu apa la brâu! 75 de buldozere, excavatoare pregătite ca într-un film de groază, iar 500 de suflete sunt pe baricade, nu degeaba, căci cine ştie când vine apa, nu-i nimeni in control. Legătura cu Administraţiile Bazinale de Apă, tot… vorba aia, e vitală, deşi la cât de haotic sună, cine mai ştie ce e pe bune?
De asemenea, Hidroelectrica pare că se implică cu viitura de pe Olteţ, dar până la urmă, cu toţi aceştia care se zbat în doliu pentru apă, cu cine trebuie să ne înţelegem? Acumulările piscicole? Haideți să facem un plan, așa, ca să nu ne prindă vremea în pripă, nu-i așa? Contactem prefecturile, că fără un plan, nu ne mai scoate nimeni din rahat, nu? Intervenţile sunt la ordinea zilei, dar câte sunt cu adevărat eficiente?
Sunt manevre preventive în judeţele Dolj şi Olt, dar tot e un haos bine organizat, prin mobilizări de echipe care sunt pregătite, dar, din audienţa publicului, impresia e că oamenii nu știu adevărata amploare a pericolului. IGSU, DSU – toţi se agită, dar câte ştiu oamenii despre toată această strădanie? Motopompele, camioanele, e ca un balet bizar în faţa inundaţiilor care sunt deja pe uşa noastră. Ce-i de făcut?
Reprezentanţii MMAP, ca să parafrazez, îşi repetă mantran în numele celor ce deţin amenajări hidrotehnice, nimeni să nu neglijeze regulile, căci dacă se întâmplă, cine va plăti? Aceasta e întrebarea, ce faci când canalul tău ajunge să fie blocat de nu se mai ştie ce? Monitorizarea e tot ce contează, că fără ea, ce-i cu siguranţa comunităţilor? Comunicatele se învârt în cerc, dar până la urmă cine ia responsabilitatea? Căci cunoaşterea e putere, dar cine mai are, în întreaga poveste, educator institucional?
Citește și:
“`
