Pelerinajul Neobișnuit și Haotic la București: Ce Se Întâmplă Cu Credincioșii?
Într-o dimineață în care cerul părea că plânge cu umbra lui, mii de femei și bărbați, din toate colțurile țării, s-au adunat și se strâng, poate chiar ca albinele în jurul unei flori, dar nu orice floare, ci una sacra, cu o semnificație nu tocmai clară, pelerinajul ăsta, da, a început să căpete o amploare uimitoare, dar și confuză; la București, unde orașul sărbătorește, sau mai degrabă se pregătește de un moment pe care mulți îl consideră unic, dar alții pare că nu știu de ce, e ca un val de neînțeles al credinței, cu strainii care devin în cinci secunde localnici.
De exemplu, la Cluj, credincioșii, sau cum s-ar zice modestii, au început să se adune în fața Sălii Sporturilor de parcă ar fi așteptat un concert al favorite, dar nu, ei merg pe căi spirituale căci, iată, la București, se sfintesc nu doar pereții ci și sufletele unora. Sâmbătă, anunțându-se o plecare catre capitală de dimineață devreme pentru sfințirea Catedralei Neamului, iar numărul se pare că va crește exponențial – să-mi spună cineva ce-i cu toată nebunia aceasta? Cu credința aceasta? Spun ei, pelerinii, nu ne-am putut abține. Așa că, din Iași, Galați sau alte orașe, pelerini îndelungați, vor pleca și ei, dar rămâne că totul e un haos organizat ciudat, un amalgam de transport si drumuri în care te întrebi, oare de ce?
În concluzie, deși pare că toată planeta s-a întors cu fața la acest eveniment, în inima unora, acest moment este sufocat de întrebări fără răspuns. Se îmbină tradiția cu noaptea și ziua, cu nesiguranța timpului, fără acum și fără mai târziu, iar articolul citesc de la cap la coadă, dar tot e ceva care scapă, e ceva mai presus de noi în toată această agitație sfântă, dar și confuză, aș zice că e un paradox religios.
