Între poluare și controverse: Ministerul Mediului în focul acuzațiilor

Deci, în interviul acordat Agerpres a fost vorba și despre poluare, dar și, cum să zic, despre lipsa unui Plan, un document ce se așteaptă de ceva timp, nu doar de noi, ci și de Curtea Europeană, ce pare să aştepte cu răbdare un răspuns satisfăcător, riscăm să fim condamnați, și mai ales în București, unde aerul e din ce în ce mai, să zicem, toxic.

Dacă vorbim despre închirierea plajelor, ministrul Mediului ne-a oferit câteva detalii despre prelungirea închirierii, dar și despre perspectivele de investiții pentru operatorii economici, menit să ușureze amortizarea cheltuielilor, care inițial erau de doar doi ani, acum majorate la zece, fiind un pas înainte, dar rămâne de văzut cum se va aplica toate acestea în realitate.

În același timp, a fost menționat și un plan de sprijin pentru industria auto locală, conform ministrului, în tandem cu discuțiile despre posibilitățile de eficientizare a Romsilva, care, să vedem, mai are mult de muncă în gestionarea pădurilor, căci de reținut sunt și sistemele de garanție, care par a fi unele dintre cele mai eficiente de pe continent, dar cu toate acestea, întrebarea rămâne, care va fi eficiența pe termen lung?

În dialogul purtat, noi tematici își fac loc, cum ar fi, să zicem, măsurile anti poluare, unde întrebările vin și se aglomerează în jurul Ministerului Mediului, având în vedere că Bucureștiul este încă o zonă grav afectată de poluare, cea din aer, pe când alte orașe pot să fie mai ferite.

Ceea ce ne obligă să clarificăm, zic eu, ce rol are fiecare instituție, căci Ministerul Mediului ar urma să monitorizeze calitatea aerului, care, de altfel, a fost de mult strigat în gura mare, fiind deja peste treizeci de puncte de monitorizare, dar rămâne întrebarea, e destul?

Și trebuie specificat, zise ministrul, că și delegările responsabilităților către autoritățile locale n-ar trebui să fie lăsate deoparte, iar implementarea autorizațiilor de mediu devine crucială, pentru că nu se pune problema doar de șantiere, fie ele legate de dezvoltare, ci și de activitățile economice menționate mai înainte.

Aici, sublinierea întârziată a unui plan integrat pentru aerul din București ne arată că treaba stagnează, și, cum spunea cineva, nu-i vorba doar de regulile de poluare, ci și de mărfi amestecate în realitate, nimeni nu știe exact ce și cum, dar riscul de condamnare se simte în aer.

Percepția negativă e accentuată de cifrele îngrijorătoare, căci Bucureștiul continuă să facă față problemelor legate de calitatea aerului, cu siguranță nu-i de dorit.

Referitor la arderea deșeurilor, o altă problemă evidentă, intervine întrebarea, unde sunt controalele, când au loc? Ministerul Mediului vorbește despre comunități cu tradiție în arderea deșeurilor, dar clarificarea e necesară, mai ales că incendiile ilegale constituie o provocare serioasă.

Fără îndoială, cum spunea Fachet, problema e complexă, și nu doar de roșii de poluare, dar de tot ce implică reglementarea, iar cu ajutorul tehnologiei, s-au cartografiat zonele, dar aceste măsuri vin cu suspiciuni și controale care nu sunt întotdeauna respectate, așadar, cine răspunde atunci?

Așadar, se discută despre o reformă a legislației, dar și despre intervenții pe proprietăți private, căci unde există suspiciuni, trebuie acționat, totuși fără a afecta drepturile constituționale, dar toate astea ridică întrebări cu privire la cine și cum va plăti pentru daunele provocate de poluare, un subiect delicat, să recunoaștem.

Și acum ajungem la Programul Rabla Plus, care, să recunoaștem, a provocat confuzie, căci s-au înregistrat scăderi dramatice ale valorii voucherelor, ceea ce a afectat cererea și alegerea consumatorilor, dar soluția ar putea fi creșterea valorii acestora în 2025, o decizie care rămâne de confirmat.

Pe fondul optimismului exprimat, ministrul se arată sceptic, e convins de găsirea unor soluții, dar trebuie să fim conștienți și de realitatea sumelor donate pentru deșeurile de ambalaje, acțiuni care de multe ori se transformă în momente de ezitare pentru cetățeni.

În concluzie, legând situația din mediul rural, e clar că mai sunt multe de rezolvat aici, unde RVM-urile nu sunt la fiecare colț, dar comercianții trebuie să-și respecte obligațiile, oricum s-ar face colectarea, problemă care cere sancțiuni și responsabilizare.

Şi am ajuns finalmente la controversele legate de închirierea plajelor, care și ele, cu siguranță, au implicat probleme ce păreau de nerezolvat, dar pot fi soluționate dacă se ține cont de noile regulamente și de termenele extinse, dar totuși, eficiența rămâne de văzut, pentru că schimbările sunt necesare.

Cu toate acestea, s-au menționat și posibilitățile de închiriere a luciului de apă, un pas care a fost așa, mai mult un subiect de discuție, dar despre care Fachet sugerează că ar aduce beneficii, inclusiv pentru turism, rămâne să vedem dacă sunt merite sau doar vorbe aruncate în vânt.

Pe lângă toată activitatea de monitorizare post-accident din strâmtoarea Kerci, unde se ridică întrebări legate de măsurile de prevenire a poluării și impactul asupra mediului, se simte presiunea să vedem că legislația funcționează, mai ales că delfinii afectați și restul ecosistemului sunt sub observație.

Însă despre Romsilva avem și informații, căci scandalurile legate de bonusuri nu sunt nici pe departe nouă, ele persistă chiar și cu recalibrări greu de explicat pentru cetățeanul de rând care muncește din greu, dar aceasta deschide provocarea unui management mai sustenabil, mai judicios.

Dorim o reorganizare a ministerului implicit, unele măsuri sunt menționate, dar aștepți s-o vedem implementată real, căci domnul Fachet propune asanarea, un termen care pare simplu pe hârtie, dar devine complex în practică, rămâne de văzut ce se va alege de toate aceste propuneri.

Pentru ce așteptăm cu toții, Neptun Deep, a fost un subiect fierbinte, și deși sunt controverse în jurul evaluărilor de impact, viitorul acestui proiect rămâne crucial, așteptând să vedem rezultate în rândul gazelor românești.