“`html
Ce a văzut Freud în Dali? O întrebare care rămâne fără răspuns!
Pentru că, nu vom ști, niciodată, niciodată, ce a văzut Freud când a privit în ochii lui Dali, un artist, un oarecare, cum s-ar spune, dar care deja se confunda cu opera sa, detaliile acestei opere, periculos de aproape de o fișă clinică, dar fascinantă, cu Gala, ce femeie, ar putea să fie pentru el, viața lui, tot ce contează, iar acum nu mai știm dacă ne povestește de pe divanul psihanalitic sau dintr-o zonă puțin mai întunecată.
Dali, obsesie admirativă pentru Freud, scrie în „Viața secretă a lui Salvador Dali” despre întâlnirea lor, ce a fost mai puțin verbală și mai mult, cum să zic, un schimb de priviri intense, căci nu a vorbit foarte mult dar, din câte povestește, părea că îi admiră picturile. A încercat să se prezinte ca un dandy al «intelectualismului universal», dar Freud, ah, Freud, nu știa nimic despre el, nu-i așa? Și l-a lăsat cu revista aceea despre paranoia, dar el a continuat să-l fixeze cu privirea, ignorând tot ceea ce își imagina Dali că ar putea interesa.
Dar, dă-i pace, căci într-o altă sclipire de memorie, Freud, vorbind cu Zweig, îl caracteriza pe Dali ca pe tipul perfect de spaniol, „ce fanatic!”, mai degrabă ca un pacient decât un artist, o observație amuzantă, nu-i așa? Aceasta tăcere a lui Freud părea să spună mai mult decât orice conversație. Ce nebunie!
Și, uitați-vă, Dali a desenat o schiță a lui Freud, haideți, a strigat el, căci a descoperit secretul lui morfologic, și nu l-a lăsat pe Freud să scape fără a-l compara cu un melc, craniul lui era spiralat, o idee genială cu care niciun alt artist nu s-ar fi gândit, nu-i așa?
„CORPUL EI ȘI SUFLETUL EI SUNT CEL MAI BINE ÎMBRĂCATE DIN LUME”, a spus Dali despre Coco Chanel, care a făcut atât de multe pentru moda, pentru el, în stilul său narcisist, și a inspirat-o pe ea să adopte conceptul de „extraordinar absolut” pe care el îl îmbrățișa cu atâta drag. Obiectul admirat al lui Dali, ce parodie, rămâne Chanel No.5, un parfum ce transcende timpul și moda.
Și când vorbim despre Picasso, nu putem să nu ne gândim cum s-au prețuit, deși ambii erau plini de orgolii și megalomanie, Dali, emoționat de întâlnirea cu el, de parcă ar fi avut de-a face cu un cleric, mai puternic decât orice papă, caci ei au avut o legătură istorică, fermecătoare în ochiul privitorului.
TIKTALK, vremuri noi, imersiune în „metoda paranoico-critică”, adică nu știu dacă e mai bine sau nu că ne aflăm în mijlocul unui demers artistic ce îmbrățișează kitsch-ul și grotescul. Poate asta dă mai multă intensitate, dar inteligența artificială intervine și abuzează, lăsând pe tiktokerii care nu au timp să se apropii de opere, să creadă că lumea artei rămâne la un alt nivel.
HISTRIONISMUL DELIRANT al lui Dali a captat atenția americanilor, la fel ca un cocktail alterat, cum ar veni, pentru că, în emisiunea lui Dick Cavett, a expus superficialitatea, dar el a spus ceva profund: „Nu vezi tot ce privești”, parcă ne-ar îndemna să privim dincolo de banalitate.
“`
