Anul trecut, conform datelor Inspecției Muncii, 4500 de persoane au suferit accidente la locul de muncă, iar 99 dintre aceștia și-au pierdut viața. Se estimează că o treime dintre aceste accidente mortale au avut loc în sectorul construcțiilor.
Asociația Română pentru Securitate și Sănătate în Muncă este condusă de inginerul Adrian Ispășoiu, care oferă explicații cu privire la multiplicarea accidentelor de muncă din România, cauzată de absența culturii de precauție, anticipare și protecție.
Potrivit unei analize Eurostat din 2019, la nivel european, România ocupă locul 5 în ceea ce privește rata accidentelor de muncă, după Franța, Bulgaria, Luxembourg și Lituania, având înregistrate 3 accidente la suta de mii de locuitori.
Miercuri spre joi noaptea, în timp ce muncitorii Grupului UMB lucrau pe șantierul de construcție al Autostrăzii Moldovei, în dreptul localității Călimănești din Vrancea, a avut loc o explozie puternică. Primele informații indică faptul că un utilaj de săpat a lovit magistrala de gaz. Incidentul a cauzat moartea a patru persoane și rănirea altor cinci.
Într-un interviu acordat ziarului Libertatea, Adrian Ispășoiu a vorbit despre importanța culturii de protejare a lucrătorului și despre modul în care ar putea fi evitate accidentele de muncă.
„Săpătura se face sub o supraveghere a celui care este administratorul acelei conducte”
– Despre accidentul din Moldova nu sunt încă date certe. Dar cum se lucrează, în general, când sunt țevi de gaze? – Dar nu e vorba doar de țevi cu gaz, poate să fie și un cablu electric de înaltă tensiune acolo, poate să fie chiar o conductă cu apă, deci orice este acolo, toate aceste – noi le spunem utilități – ar trebui să fie cunoscute.
Chiar dacă ai o informație că acolo ar trebui să fie la 1,8 m, îți iei niște măsuri de siguranță că poate nu e chiar acolo, mergi pe o zonă mai mare, și în lateral și deasupra, te gândești că s-ar putea să dai de acea conductă și atunci te apuci de o săpătură manuală pe care o faci încet, cu grijă, să te convingi exact unde se află conducta respectivă. Și asta se face și sub o supraveghere a celui care este administratorul acelei conducte. Nu știu cine este administratorul în acest caz.
– Care sunt domeniile în care se întâmplă cel mai frecvent accidente? Sunt șantierele? – Pe șantiere, da, pentru că și riscurile sunt mari, sunt multe pericole care generează foarte multe riscuri. Se cunosc pericolele și riscurile dintr-un șantier și accidentele se întâmplă din nou, că nu se respectă regulile. Odată ce cunoști pericolul și riscul generat de acel pericol, iei măsurile corespunzătoare și atunci lucrezi în siguranță, nu se întâmplă niciun accident.
Problema este când nu luăm aceste reguli de securitate, nu le luăm din varii motive, din această lipsă de cultură de care vorbeam, că dacă ai această lipsă de cultură ignori, minimizezi, spui că nu ți se întâmplă ție.
– Unde greșim? -Toate aceste accidente pot fi evitate. Eu în 15 ani de când mă ocup efectiv cu povestea aceasta nu am întâlnit niciun accident la care să spun că accidentul ăsta nu putea fi evitat. Absolut toate puteau fi evitate și toate s-au întâmplat din această lipsă de cultură de securitate. Bun, pot să mai existe și niște accidente tehnologice, că s-a defectat ceva, dar și acolo pot să spun că se puteau evita.
Dar la noi aproape nu trece săptămâna să nu fie morți pe autostradă, acuma avem patru morți aici, Crevedia, și ce s-a întâmplat la 2 Mai și câte or mai fi fost de care presa nu a comunicat… Dacă e să numărăm morții, nu vreau să fac comparații cu alte zone de conflict, că și acolo mor, dar știi că sunt în conflict…
– În acești 15 ani de experiență în securitate, vedeți o îmbunătățire? – Cred că ar trebui un efort național, începând din școli, pentru educație reală, o educație care să aibă impact direct în viața de zi cu zi, nu o teorie fadă. Trebuie elevului să i se explice, lucrătorului să i să explice, să înțeleagă mecanismul prin care se produce un accident.
Așa am înțelege măsurile care se pot lua chiar și acasă, când tai un lemn, sau bați un cui în perete, trebuie respectate aceleași reguli de securitate ca și la serviciu.
În momentul în care eu la serviciu respect niște reguli, îmi pun un echipament individual de protecție, pentru că așa îmi spune șeful, dar acasă nu-l port pentru că nu are cine să mă vadă… Dar eu dacă l-aș purta și acasă ca la serviciu, atunci da, pot să spun că acea persoană are o cultură de securitate.
