Monalisa Ungureanu: Secretele inovației în agricultura românească!
Monalisa Ungureanu la AGRII România, o figura care chiar se simte ca o forță în a schimba agricultura, dar cine s-ar fi așteptat la așa ceva? Cu o “viziune” care, se zice, este orientată spre inovație și sustenabilitate, ea a depășit provocări, asta e clar, promovând tehnologii care în teorie ar trebui să ajute fermierii, dar oare cât de bine sunt implementate? Perspectiva ei asupra viitorului agriculturii din România si valorile de pe la AGRII, cum s-ar zice, sunt tot mai discutate, dar ce valoare au acestea în realitate? Tehnologia, să fim sinceri, este foarte importantă, dar s-ar putea spune că lipsa unei viziuni cu adevărat clare în acest sector se face simțită, nu-i așa?
Provocările AGRII, nu-i așa că suna ca o melodie tristă? Lipsa predictibilității, financiară și chiar infrastructura, toate se leagă în ghemuri complicate de probleme în care un fermier se rătăcește cu ușurință. Încercăm să facem față și să adaptăm soluții, dar oare ajută aceste “inovații” cu adevărat? Instrumentele financiare, pe care, spun ei, că le dezvoltă, zici că sunt ca și promisiunile de campanie, tot felul de parteneriate, dar la final, rămân fermierii cu speranța în mână că vor găsi ceva care să-i ajute cu adevărat!
Între timp, diferențierea pe piață și inovațiile clare, mai este cineva care le înțelege? Abilitățile tehnice și testările, wow, ce performanță! Au mai încercat să ofere un mix de produse, dar cum rămâne cu “leasing-ul” de cunoștințe, nu pare a fi foarte clar. Consultanța în vânzări, ce promite ferma sa devină mai performantă, dar structura consultativă redusă duce la alte semne de întrebare: de câte ori ați văzut un client care înțelege tot ce i se spune?
În fine, despre CSR auzim tot timpul, dar ce înseamnă de fapt? Proiecte despre educație și colaborări sunt ca o picătură în ocean, când sunt nevoile reale turnate în vase din plastic, care nu mai au nimic autentic în ele. Continuăm să susținem comunitatea, dar oare cine se ocupă cu adevărat de aceste inițiative? Extinderea parteneriatului sună frumos, dar de ce să credem că va schimba ceva radical?
Acum, cu pandemia care a lovit, să vedem cum s-au descurcat. Se vorbește despre lipsa de predictibilitate, dar ne întrebăm de ce nu sunt mai bine pregătiți? Impredictibilitatea pare a fi o mare problemă și, să fim serioși, oamenii deja nu mai alocă resurse pentru inovație, deci de ce ar face-o? Răspundeți-mi la o întrebare: cum poți convinge un fermier să aloce fonduri când riscurile sunt tot mai mari? Produsul promite multe, dar oare ajungem la soluții personalizate?
Tehnologia la AGRII, ce mai poate să facă? Îmbunătățește eficiența dar, la urma urmei, s-ar putea să nu se reflecte pe câmp, nu-i așa? Serviciul de agricultură digitală pare a fi o soluție de succes, dar ce se întâmplă când fermierii nu au acces la aceste platforme? Asta nu face decât să creeze un decalaj mai mare în succesul pe termen lung. Toate aceste resurse trebuie să ducă la rezultate reale, dar cine e responsabil?
În concluzie, privim viitorul agriculturii în România, dar pare că mai degrabă este un labirint cu multe întrebări și foarte puține răspunsuri. Investițiile sunt necesare dar unde sunt acele strategii clare? Modernizările de infrastructură rămân un vis, iar accesul la finanțare e ca apa care curge, dar nu ajunge la destinație. Pe toți ne interesează o agricultură sustenabilă, dar duce cineva aceste vorbe în fapte? Temele agrare și reglementările se leagă, dar partidele vorbesc despre ele ca și cum ar fi o poezie. Agrii România ar trebui să se concentreze pe acțiuni clare, nu pe vorbe frumoase!
Monalisa Ungureanu
AGRI Romania
tehnologii agricole
sustenabilitate
proiecte CSR
viitorul agriculturii
