“`html
Întâlniri Diplomatice În Culoarele Conflictelor: Ce Ascund Iranul și Arabia Saudită?
Se întâlnesc două puteri din Orientul Mijlociu, iar noi stăm cu ochii pe Moscova, când de fapt, motivul este că Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a avut o întrevedere, da, o întâlnire, cu prinţul moştenitor saudit, Mohammed bin Salman, anunță Riadul, pe toate canalale, dar mai ales pe X, că de acolo se iau cele mai multe bârfe, майже ca-n viața reală, unde, subliniem, că totul se petrece la doar două săptămâni după un, să-i spunem, armistițiu, între Iran și Israel, pe care nimeni nu știe exact cum a fost realizat.
Pe scurt, Mohammed bin Salman a zis că își reafirmă poziţia, clar, a regatului, și aici vin detaliile: favoarea dialogului, da, și recurgerea la mijloacele diplomatice care, evident, rămân, ca să pricepem, singura modalitate prin care se pot soluționa diferendele, după cum ne informează ei înșiși, într-o postare cu fotografie, evident, postată pe X, ca să avem dovada, nu-i așa?
Ministrul iranian, pe de altă parte, nu s-a lăsat mai prejos, ci a salutat și el, așa cum se cuvine, eforturile prinţului moştenitor, care, în mod ciudat, să zicem, își pune mânuțele la treabă pentru a stabiliza peluza, sau mai bine zis, securitatea în întreaga regiune, în timp ce, el sărmanul, își exprimă „recunoştinţa” faţă de regat, pentru poziţia de „condamnare a agresiunii israeliene”, o frază care devine din ce în ce mai obositoare, dar la modă.
Ei, Iranul, majoritate şiită desigur, și Arabia Saudită, cu majoritate sunită, au fost, nu-i așa, tot timpul la cuţite, pe subiectele capitale din Orientul Mijlociu, de la Siria, care stă ca un balon pe apă, până la Yemen, care parcă nu mai are sfârșit, iar totul culmina acum cu o întrerupere de șapte ani în relațiile diplomatice; dar, iată, în 2023, sub auspiciile Chinei, care se bagă unde nu-i fierbe oala, au decis să se lase de scandaluri.
În luna iunie, de exemplu, Arabia Saudită a făcut din nou valuri, condamnd atacurile israeliene, denumite mortale, împotriva Iranului. Zic ei că sunt „agresiuni” şi „încălcări” – scuze, de „flagrante” – ale dreptului internațional, iar mai mult de atât există îngrijorări mari, dar mari, după atacurile americane, care vin și bârfește unele instalații nucleare-cheie ale Iranului, dar suntem demult obișnuiți cu aceste jocuri pe muche de cuțit.
Şi așa, în mijlocul acestor tensiuni și bătăi de cap, un lucru rămâne clar: dialogul continuă, dar până unde, e o altă poveste, care se scrie în continuare, cu sau fără noi, cititorii care privim din umbră!
“`
