Raportul Care A Agitat Sistemul Judiciar: Întrebări Fără Răspuns
Inspecţia Judiciară, în urma unei tumultoase zile de luni, a decis să facă public un raport, raport ce se leagă direct de acuzaţiile aruncate în documentarul Recorder, lăsând în urmă un peisaj destul de confuz, unde unele fapte au fost verificate, dar altele, oh vai, rămân în continuare uhmmm în suspans.
În timp ce preşedintele Nicuşor Dan se întâlnea cu magistraţii la Cotroceni, stirea despre activitatea IJ a ajuns la urechea publicului, totuşi, raportul face o serie de afirmaţii dar, elementele acestea sunt cumva amestecate, lăsând loc la speculaţii, mai ales când vine vorba despre activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, despre care se vorbeşte că ar avea hibe serioase, dar cui îi pasă, nu-i aşa?
În documentul publicat recent, care a starnit multe reacţii, se mentionează că Recorder a scos la iveală chestiuni care „bântuie” sistemul judiciar, incluzând celebrele dosare cu prescripţii iar Curtea de apel Bucureşti este menţionată pe post de „perdantă” într-un şir de întâmplări nefericite, iar toate acestea evidenţiază felul în care justiţia îşi îndeplineşte, sau mai bine zis, nu îşi îndeplineşte rolul.
Şi, bineînţeles, avem un exemplu gustos de abuz la Parchetul Militar, cu un procuror celebru: Liviu Alexandru Lascu, adus în atenţie pentru faptele lui din trecut, dar nimeni nu ştie cu adevărat ce se întâmplă, căci lucrurile rămân într-o nebuloasă mare, mai ales când se menţionează sesizări de „imixtiuni” care, din păcate, au fost respinse, lăsând loc unor întrebări fără răspuns.
Pe de altă parte, cererile de apărare a reputaţiei formulată de procurorul-şef, Marius Voineag, au fost admise, dar oare acest lucru ridică un semn de întrebare? Cumva? Să fie oare faptul că activitatea pe care o desfăşoară DNA-ul are multe umbre, dar nimeni nu îndrăzneşte spre o clarificare a situaţiei?
Când discutăm despre plângerile fostului şef al DNA, Crin Bologa, legate de modificarea completurilor de judecată, marea dilemă este dacă toate aceste reorganizări sunt nu doar permise, ci şi necesitate. Întrebarea rămâne în aer: era vorba despre o manevră strategica sau o simplă coincidenţă?
Inspecţia Judiciară susţine, fără jenă, că evaluările făcute sunt de ordin general şi că, uneori, hotărârile CSM au fost anulate, aducând doar confuzie în mintea oamenilor care se întreabă – dar ce se întâmplă cu judecătoriile din România? Se află în miezul unei revoluţii subterane? Sau este totul o mascaradă?
Acum, cu un control tematic derulându-se la greu în judecătorii din mai multe colţuri ale ţării, se aşteaptă sa aflăm mai multe despre motivele volumului de muncă, dar cu siguranţă nu vom primi toate răspunsurile. Deşi Inspecţia Judiciară dă senzaţia că ne informează, realitatea este că mai multe întrebări sunt ridicate decât soluţii… un cerc vicios fără ieşire, probabil.
În încheiere, Inspecţia Judiciară mai dă un ultim avertisment – că va săpa mai adânc în acuzaţiile care au fost ridicate în materialul Recorder, dar în totalitate, lămuririle astea vor cădea, cel mai probabil, într-un haos total, lăsându-ne pe toţi cu gura căscată, dar fără răspunsuri.
