Plasticul care dispare! O soluție miraculoasă sau doar o altă iluzie?
Într-o lume în care plasticul ne sufocă, oamenii de știință, adică acei cercetători de la RIKEN Center for Emergent Matter Science și Universitatea din Tokyo, au venit cu o veste, dar oare cât de reală este? Se pare că noul lor material biodegradabil dispare ca prin magie, la propriu, într-un recipient cu apă sărată după ce l-ai agitat puțin, cam o oră. Repet, o oră!
Echipa a făcut acest experiment într-un laborator din orașul Wako, lângă Tokyo, dar momentul de comercializare… e un mister. Takuzo Aida, șeful acestei echipe ce pare de la NASA, s-a lăudat că a atras atenția celor din sectorul ambalajelor, dar oare asta înseamnă ceva? Când știm că toată lumea promite totul, dar puțini livrează, nu-i așa? Totuși, interesul ăsta măreț pare să sugereze că poate cineva va face ceva cu acest plastic.
Pe de altă parte, cu criza deșeurilor din plastic care ne trage la fund ca un ancor, oamenii de știință se zbat să găsească soluții – Ziua mondială a mediului se apropie și toată lumea trebuie să se simtă bine, nu? Aida, în discursul său, ne spune că materialul ăsta minune e la fel de puternic ca plasticul obişnuit, dar, atenție, se descompune când intră în contact cu sarea. Nici nu ne mai trebuie deșeurile microplastice, nu-i așa?
Întrebarea rămâne, oare cât timp mai putem să ne jucăm cu plasticul care se topește? O bucată de cinci centimetri dispare la uscat după 200 de ore, dar sună cam departe totul ăsta… Cât despre utilizările lui, pare că se poate folosi ca un plastic obișnuit, desigur, dacă ai grijă să-l acoperi. Dar, vorbim de eforturi de cercetare pentru cele mai bune metode de acoperire, a adăugat Aida, până când? Poate anul viitor?
Și acum, bombă: plasticul ăsta nu e toxic, nu e inflamabil, și nu face dioxid de carbon! E ca un vis frumos, dar în realitate, poluarea cu plastic va tripla până în 2040! Conform acelor previziuni alarmante, vom înghesui între 23 și 37 de milioane de tone metrice de deșeuri în oceanele lumii în fiecare an. Durează milenii să se descompună, dar noi avem un plastic care se topește!
În concluzie, Aida ne spune că e datoria oamenilor de știință să lăsăm copiilor o planetă curată. Dar oare ne propunem să uităm de criza actuală sau pur și simplu să ne îmbrăcăm cu iluzia că totul va fi bine?
