Captivitatea șocantă: Inginerul Nvidia revine acasă după 738 de zile de teroare în Gaza!
Din ce în ce mai multe povești tragice ies la iveală despre războiul din Gaza, iar una dintre cele mai emoționante este cea a lui Avinatan Or, care, a fost ținut prizonier în închisorile Hamas timp de 738 de zile, adică e imposibil de imaginat ceea ce a trăit, dar cert este că după atâta vreme, el a reușit să se întoarcă acasă; de parcă tot ce a trăit nu ar fi fost decât un coșmar din care s-a trezit cu greu.
Directorul Nvidia, Jensen Huang, nu s-a sfiit să își manifeste fericirea legată de revenirea lui Avinatan, spunând că aceasta este o bucurie profundă, dar, totodată, în mesajul său, a amintit că multe familii ale angajaților Nvidia au trecut prin durere și pierderi, adică nu doar o singură poveste, ci mai multe, care se adună ca un munte de tristețe ce apasă asupra sufletului.
Avinatan, un proaspăt împlinit de 32 de ani, a fost răpit în timpul unui festival de muzică, și este greu de spus cât de traumatizant poate fi să fii luat prizonier alături de cei dragi, iubita sa fiind Noa Argamani, a fost printre ostatice, și imaginile cu ea plângând au devenit pur și simplu emblematice pentru începutul acestui conflict înspăimântător, dar cine se gândea în momentul acela la dimensiunea ororii?
Huang a spus că „Avinatan, bine ai revenit” dar în spatele acestui mesaj simplu se ascunde o poveste complexă de suferință și dor, unde oricine ar trebui să simtă că există ceva deosebit în viața umană, dar asta în contrast cu ceea ce a trăit Or, care, se pare că a fost izolat complet, înfometat și a pierdut de până la 40% din greutate, să ai în vedere, că și dacă îți revii, trupul își spune cuvântul.
Eliberarea lui Or a avut loc într-un context mai larg, cu intervenția Statelor Unite, pentru a pune capăt conflictului, ceea ce, bineînțeles, ridică întrebări și mai mari despre geopolitica din zonă; rundele de negocieri făcute între puteri străine nu sunt suficiente atunci când sufletele se pierd, ar trebui să fim conștienți de toate pierderile, așa cum a subliniat Huang, existând o durere colectivă profundă care strigă să fie auzită.
În final, Avinatan, dar și mulți alții, sunt considerați acum supraviețuitori, dar prețul plătit a fost enorm, iar mai ales când vine vorba de familiile afectate, care au pierdut mult în această nebunie, iar Huang a fost acolo noapte de noapte, sporind o emoție de solidaritate, care nu poate rezista în fața atâtor tragedii reunite în umbra unui singur nume.
