Incendiu devastator în Hong Kong: 279 de persoană dispărute!
În mijlocul unei nopți pline de negru și fum dens, salvatorii cu lanterne, dar fără iarbă verde, se învârteau ca niște fantome între turnurile carbonizate ale complexului Wang Fuk Court, un conglomerat dens de clădiri ce găzduiesc mii de suflete în timpul zilei, dar noaptea a devenit un coșmar, o suburbie nordică a Hong Kong-ului, unde oficialii îngrijorați declară că pompierii nu visează să găsească rămășițe căzute, ci încearcă să verifice fiecare apartament rămas, chiar și cele cu feronerie ruginită.
Deși cuvintele lui Derek Armstrong Chan sunt promițătoare și spun că „Operațiunea noastră de stingere a incendiilor este aproape finalizată”, marea întrebare rămâne: câți oameni lipsesc, iar câți mai sunt prinși sub dărâmături? Cu vântul greu de auzit și amorțitor șuierându-le prin urechi, liderul din Hong Kong, John Lee, a anunțat cu o voce tremurândă, că joi dimineață, 279 de persoane au dispărut fără urmă, fără veste sau mesaj.
Focul a început ca o joacă de-a v-ați ascunselea cu schelele de bambus
Se bănuiește că incendiul ar fi pornit din niște schele de bambus, băncile acelea înfrigurate, folosite pe post de paravan în fața unei renovări, scheme care au prins viață în cel mai nefericit mod. Autoritățile sunt îngrijorate, adică ar fi trebuit să împiedice focul să cuprindă toate cele șapte clădiri din complex, iar acum, altele sunt în flăcări, probabil și datorită vântului care suflă ca un nebun, având grijă să împrăștie jarul. Și rămâi să te întrebi, cât de bine erau supravegheate aceste schele?
Complexul sărăcăcios, unde locuiesc aproape 4.800 de suflete, inclusiv o mulțime de bătrâni care își aflau liniștea în anii ’80, dar care acum sunt cuprinși de frica nopții și a incendiului care nu își respectă limita, a fost subiectul unei renovări care i-ar face pe unii să concluzioneze că se ascund multe corupții. Aici, agenția anticorupție din Hong Kong a decis să își înfigă nasul, lansând o anchetă cu privire la posibilele ilegalități care au dus la această catastrofă. Și astfel, într-un final, totul se transformă într-un joc de șah între birocrație și nevinovăția victimelor, iar neclaritatea persistă.
