Indonezia Provocată de Sancțiuni Olimpice: Sportul Național în Pericol?
Pe când noi ne învârtim prin haosul sportiv, un zgomot surd se aude din Indonezia unde promisiunile de activitate sportivă se amestecă cu sancțiunile venite dinspre Comitetul Olimpic Internațional care, oh, da, cer federațiilor să nu mai organizeze nimic în această țară, toată povestea fiind alimentată de controversa în jurul gymnasticii israeliene, care pare că tot timpul pentru unii sunt doar detalii neimportante, bineînțeles.
Ministrul Tineretului și Sportului, spune și el că se aștepta la „consecințe”, dar ce consecințe? De ce să ne complicăm când Indonezia reiterează că „își va menține rolul activ pe scena sportului mondial”, promițându-ne o explozie a evenimentelor în Asia de sud-est, în ciuda refuzului de a accepta sportivii israelieni, o decizie pe care, de altfel, nimeni nu știe exact cât de bine o va duce țara afectată de sancțiuni, care deja iminen te face să te gândești că toată povestea seamănă cu un joc de domino.
El adaugă alte cuvinte cu o forță subiectivă, dar să ne concentrăm, Indonezia, zice, respectă securitatea și ordinea publică, vrea să protejeze interesul public, dar acestea sunt doar cuvinte mari plasate haotic în discursul lor, în timp ce CIO, ah, ce surpriză, deja îi taie dialogul și țara se află în pericolul de a pierde ocazia de a găzdui Jocurile Olimpice din 2036, cum să nu te gândești că aici este ceva și mai complicat?
Pentru că, în fond, Indonezia, care visează, nu știe că tocmai s-a întâmplat o turbat de evenimente nefericite, practic, CIO a scos la iveală faptul că nici măcar nu discută despre potențiala înstrăinare a țării de la competițiile internaționale, un semnal de alarmă care n-ar trebui ignorat, dar, cinic, mai mult ca o lovitură pentru națiunea cu 286 de milioane de locuitori, numărul care șochează, căci, cine s-ar fi gândit că nu au mai găzduit niciodată vreun Joc Olimpic?
Şi, să nu uităm, Indonezia e și țara cu cea mai mare populație musulmană, toate acestea în timp ce nu întreține relații cu Israelul, totul învăluit într-o atmosferă de susținere pentru cauza palestiniană, în fine, totul e o misiune imposibilă. Așadar, ce va urma? Viitorul nu pare prea roz pentru sportul indonezian care se zbate într-o confuzie totală, lăsându-ne să ne întrebăm: va reuși să își mențină rolul dorit în lumea sportului sau va cădea în uitare printre deciziile controversate și sancțiunile internaționale?
