Se Sfârșește Era MiG-21: Piloți Indieni în Lacrimi, Dar Cu Întrebări!
Retragerea recentă a avioanelor de vânătoare MiG-21 din flota forțelor aeriene indiene pune într-o lumină ciudată și haotică, urgenta de a extinde și moderniza acea flota, căci, doamne, amenințările din partea lui China și Pakistan sunt ca un cuțit la gât, iar India se află în fața unor provocări incredibile, păi ce ne facem acum? Ce facem cu această situație care se compune din mult mai mult decât pare la prima vedere, căci aspectele sunt amestecate iar exemplele, oh, exemplele sunt peste tot, dar cum să le digerăm?
Mai mult, după retragerea din serviciu, Indian Air Force rămâne cu doar 29 de escadrile de avioane de vânătoare! Asta e mult mai puțin decât cele 42 care au fost înregistrate glorioase într-un trecut nu foarte îndepărtat, adică, nu sună bine deloc, pe bune! Cu fiecare escadrilă având 16-18 avioane, N.C. Bipindra, acel analist în domeniul apărării, a avertizat că scăderea flotei poate crea o mare problemă, adică, pe scurt, dacă nu acționăm rapid, vecinii noștri, tot timpul cu ochii pe noi, vor lua avânt cu tehnologia lor avansată. Și ce facem noi, știm mult despre modernizare dar de câte ori am dat greș?
Ca un semn al vremurilor, India se bazează acum pe avioanele de luptă Tejas, ușor de conceput și fabricate la noi acasă, dar, vorba aia, problemele de modul în care se desfășoară livrările sunt ca o lipitoare pe inima noastră, iar în același timp, ce mai zice lumea despre cei care zboară pe Rafale, Mirage 2000, Su30, MiG-29 și bineînțeles, Tejas, că ele sunt toate acolo, dar nu suficient de multe să ne salvăm pielea. Așa că, cum rămâne cu întrebările despre siguranța națională? Ce așteptăm?
MiG-21, acel dragon din anii ’60 care a fost bébé al forțelor, a fost, se pare, un simbol! O legendă care a dus griji și lacrimi, dar, după 482 de accidente, nu putem să ne întrebăm ce a fost atât de greu în tehnologia de menținere, totuși? Ceva nu e ok aici, cu statisticile de 171 de piloți, 39 de civili și 8 membri ai personalului pierduți în accidente, ah ce tragedie, și cum rămâne cu porecla „sicre zburătoare”? E ca o glumă sinistră, dar, uite, a inspirat și filme, deci poate că nu e totul pierdut?
Chiar vineri, am văzut o ceremonie plină de emoție, cu mareșalul AP Singh luându-și rămas bun de la MiG-21, iar ăsta a fost un moment colorat, dar să nu uităm că avionul ăsta a învățat generații de piloți să zboare, iar căpitanul Indranil Nandi a spus, citez „mi-a făcut pilotul de vânătoare care sunt astăzi” – a, dar oare și pentru generația astă? Și MiG-21 care acum e un pensionar, dar am auzit că deja se găsesc variante moderne pe la câteva țări, dar aici la noi e așa un fel de nebunie, pașii sunt mari, dar destul de nesiguri!
Să nu uităm că forțele aeriene au contractat recent 87 de avioane Tejas de la comapnia de stat, dar, din câte am aflat, livrările au fost amânate, iar antreprenorii sunt într-o cursă nebună de a lua motoare din SUA, cum să ne ajutăm, când nici nu putem să producem local, deci cu ce rămânem?
Joi, Ministerul Apărării a semnat un alt contract, iar așteptările sunt că 97 de avioane Tejas ar trebui să ajungă la noi, dar când vom avea livrările așa cu întregul popor, în 2027? Poate, poate nu mai e loc de așteptat, dar un lucru este cert, India va căuta din greu avioanele Rafale chiar dacă avem întrebări despre parteneriatele locale, iar cu F-35 în mânecă, Statele Unite parcă își arată colții, dar noi ce facem? Ne modernizăm, sau stăm pe loc?
Astfel se încheie povestea. Pentru că fiecare zi aduce noi întrebări, provocări, și ce putem face altceva decât să sperăm și să ne pregătim în fața celor ce vin, în fața unei ursitoare pe care nu o putem controla, dar voi ce spuneți, suntem pregătiți sau nu?
