Fost șef al Armatei SUA în Europa și fost comandant al trupelor terestre din NATO, general-locotenent (în rezervă) Ben Hodges a vorbit, într-un interviu exclusiv acordat pentru Libertatea, despre creșterea incidentelor cu drone în România, despre cum a crescut vulnerabilitatea țării noastre de la începutul războiului din Ucraina, dar și despre cum va influența creșterea extremismului și a naționalismului rezultatul războiului din Ucraina.
Generalul-locotenent (în rezervă) Ben Hodges este consilier principal al organizației „Human Rights First”, o organizație internațională nonprofit și apolitică pentru drepturile omului, cu sediul în New York, Washington D.C. și Los Angeles. Este coautor al cărții „Future War and the Defence of Europe” (Războiul viitorului și apărarea Europei), publicată de Oxford University Press.
Generalul Ben Hodges a absolvit Academia Militară a Statelor Unite în mai 1980 și a fost numit ofițer în Armata SUA, în cadrul infanteriei. De-a lungul unei cariere la vârf de 38 de ani, printre funcțiile de top deținute s-au numărat cea de director de operațiuni al Comandamentului Regional Sud din Kandahar, Afganistan, în perioada 2009-2010, comandant al Comandamentului Terestru Aliat al NATO (2012-2014), la Izmir, în Turcia, și de comandant general al Armatei Statelor Unite în Europa, în perioada 2014-2017, la Wiesbaden, în Germania. S-a retras din Armata Statelor Unite în ianuarie 2018 și locuiește astăzi împreună cu soția sa la Frankfurt, în Germania. Ben Hodges face parte și din consiliul consultativ internațional al New Strategy Center, un think-tank românesc specializat în politică externă, de apărare și securitate.
Libertatea: În ultima perioadă observăm o creștere bruscă a incidentelor cu drone pe flancul estic al NATO, România confruntându-se, în mod special, cu multiple încălcări ale spațiului aerian și cu interceptări reușite. În opinia dumneavoastră, aceste incursiuni ale dronelor sunt doar operațiuni de hărțuire sau fac parte dintr-o strategie rusă sofisticată și coordonată, menită să testeze timpii de reacție ai NATO și coeziunea procesului decizional?
Ben Hodges: Cred că aceste atacuri cu drone împotriva României și a altor țări, inclusiv Germania și Polonia, fac parte din modul rus de a duce războiul. Adică, Rusia se află în război cu noi; chiar dacă nu vrem să ne gândim la asta sau să recunoaștem, Rusia se află în război cu noi.
Așadar, ei recurg la atacuri coercitive pentru a încerca să sperie populațiile noastre și să exercite presiune asupra guvernelor, pentru a le determina să înceteze sprijinirea Ucrainei. Aceasta este o parte importantă a strategiei lor: nu vor ca niciunul dintre noi să sprijine Ucraina.
Cred că există și acest aspect, dar ei merg cât de departe pot, nu doar testând, ci forțând limitele pentru a afla când va interveni Occidentul și va pune capăt acestor acțiuni. Dacă nu suferă nicio consecință, atunci vor continua să amenințe traficul maritim care intră și iese din Istanbul, de exemplu, sau să amenințe eforturile României de explorare a petrolului și gazelor în Marea Neagră. Toate aceste lucruri fac parte din efortul lor de a afla care este limita. Așadar, acestea nu sunt simple neplăceri, ci o campanie deliberată.
– Ați vorbit la un moment dat de dorința Rusiei de a instaura o nouă cortină de fier în Marea Neagră. Cât de posibilă este o astfel de cortină de fier în Marea Neagră, în contextul actual?
– Când am folosit prima dată această expresie, o auzisem de la un prieten georgian, care mi-a povestit cum Rusia a folosit forța împotriva Georgiei și Ucrainei, dar nu era pregătită să folosească forța împotriva României, Bulgariei și Turciei. Așa că acum, desigur, situația se schimbă. Nu numai că recurg la forță, evident, pe măsură ce războiul din Ucraina s-a agravat, dar acum folosesc forța și împotriva României. Și cred că asta se întâmplă pentru că nu văd consecințe reale, având în vedere că țările NATO nu ripostează cu fermitate împotriva Rusiei și că există încă prea multe țări NATO care nu sunt hotărâte să ajute Ucraina să învingă Rusia.
Adică, cea mai bună modalitate de a pune capăt conflictului este ca Ucraina să învingă Rusia. Așadar, este în interesul României, al Poloniei, al Germaniei și al tuturor celorlalți ca acest lucru să se întâmple. Dar, în acest moment, rușii nu resimt cu adevărat consecințe semnificative.
Gândiți-vă doar la atacul de la Leipzig de acum câteva săptămâni. Germanii au ieșit, în sfârșit, la rampă și au spus: „Știm că a fost Rusia”. Desigur, Lavrov și alții s-au înfuriat din cauza asta, dar a fost Rusia.
Iar germanii au închis consulatul rus din Bonn și au închis „Casa Rusiei” din Berlin, care era un bine-cunoscut centru de dezinformare rus. Așadar, germanii au acționat, în sfârșit. Dar nici măcar acestea nu sunt consecințe reale, nu îi provoacă suferință Rusiei. Așadar, va fi nevoie ca toată lumea să ia astfel de măsuri.
– România are o poziție geostrategică foarte importantă datorită apropierii sale de Ucraina și a infrastructurilor sale critice, inclusiv baza Mihail Kogălniceanu. În opinia dumneavoastră, cum s-a schimbat vulnerabilitatea României de la începutul războiului din Ucraina?
– Din perspectiva mea de observator extern, majoritatea românilor înțeleg că Rusia face acest lucru și că rușii sunt dispuși să încalce spațiul aerian românesc și chiar să pună în pericol transportul maritim în și în jurul Constanței. Și faptul că au ajuns atât de aproape încât ar fi putut chiar să afecteze explorarea românească de petrol și gaze în Marea Neagră – sunteți acolo. România se află în prima linie.
Chiar dacă nu este un război declarat, Rusia atacă în mod clar suveranitatea României. Și de aceea consider că România, colaborând cu aliații din regiune, trebuie, pentru a se proteja, să se asigure că dispune de mijloace de apărare adecvate pentru Constanța și pentru platformele petroliere și de gaze din zonă. Și trebuie să opriți toate dronele rusești ce traversează spațiul aerian românesc.
Și trebuie să existe consecințe pentru Rusia. Dacă România acordă vize unor cetățeni ruși, asta este o problemă. Dacă România cumpără gaze rusești, asta este o problemă. Dacă România permite Rusiei să desfășoare activități ilegale, cum ar fi navele din „flota fantomă” care ar putea traversa apele teritoriale române, asta este o problemă. Acestea sunt lucruri care trebuie oprite.
Și aș întreba: care sunt regulile de ripostă pentru dronele rusești care intră în spațiul aerian al României? Care sunt regulile? Sunt doborâte imediat? Sau le lăsați pur și simplu să-și continue drumul, sperând că vor părăsi România? Nu simt încă acel sentiment de urgență în România. Știu că mulți oameni inteligenți lucrează la aceste probleme, dar nu știu dacă întregul guvern, întreaga societate este pregătită să facă ceea ce trebuie făcut.
– Ați avertizat de mai multe ori că România are o problemă cu infrastructura sa, în special cu cea rutieră și feroviară. Cât de delicată este, de fapt, această problemă, în opinia dumneavoastră?
– România nu dispune încă de o infrastructură foarte bună. Da, există diferite tipuri de infrastructură: aeroporturile, portul maritim din Constanța, Dunărea, podurile. Toate aceste elemente constituie infrastructură și sunt importante pentru NATO – nu doar pentru forțele române, ci și pentru ca forțele NATO să se poată deplasa rapid în cazul unei crize sau pentru a preveni o criză. Așadar, acestea trebuie protejate, iar dumneavoastră trebuie să porniți de la premisa că rușii le vor viza dacă va izbucni un conflict. Trebuie să porniți de la această premisă.
Deci, cum se pot opri atacurile aeriene și cu rachete? Dar și infrastructura cibernetică ce controlează transporturile, producția de energie și finanțele – acestea sunt protejate? Pentru că rușii vor face, cu siguranță, tot ce le stă în putință să distrugă acea parte a infrastructurii. Și, în cele din urmă, rolul României în exportul de energie și de alimente – acestea sunt vulnerabile. Și cred că trebuie să fim realiști.
Trebuie să pornim de la premisa că rușii ar fi dispuși să distrugă aceste lucruri, la fel cum vizează acum exporturile de cereale din Ucraina. Deci cred că este costisitor, desigur. Și, prin urmare, vor exista unii lideri politici care vor ezita pentru că este atât de costisitor. Dar cea mai bună modalitate de a împiedica Rusia să atace vreodată aceste obiective este să demonstrăm că România este pregătită.
– Tot legat de aceste incursiuni ale dronelor rusești, ele se opresc adesea chiar înainte de a declanșa o escaladare majoră, ceea ce complică o reacție standard în temeiul articolului 5 din Tratatul NATO. Cum ar trebui NATO să-și modernizeze doctrina pentru a descuraja eficient aceste provocări? Și ce consecințe ar trebui să suporte Rusia pentru a descuraja aceste încălcări repetate?
– Ei bine, aceasta este o problemă pe care NATO nu o va rezolva. Aceasta este o problemă pe care națiunile trebuie să o rezolve. Națiunile trebuie să elaboreze măsuri pentru a face față acestor atacuri rusești din „zona gri”. Dacă așteptați ca întregul NATO să acționeze, fiecare națiune are o viziune diferită asupra acestor chestiuni.
Și cred că este mult mai important și mai rapid ca România să o facă, Polonia să o facă, Bulgaria să o facă, Germania să o facă, pentru a clarifica faptul că aceste lucruri nu vor fi tolerate. Așadar, în primul rând, nu tratați niciuna dintre aceste situații ca pe scene ale unei crime, unde trebuie să aveți dovezi perfecte pentru a confirma: „Da, a fost Rusia” sau orice altceva. Presupuneți că toate acestea sunt opera Rusiei, deoarece majoritatea provin din Rusia. Care sunt, așadar, consecințele? În primul rând, ar trebui să asigurați aplicarea tuturor sancțiunilor existente, să vă asigurați că acestea sunt respectate. Nu trebuie să permitem Rusiei să acționeze ca și cum ar fi vremuri normale, în timp ce, în același timp, încalcă suveranitatea României.
– Ați susținut strategia „un flanc, o amenințare, o prezență”. Cum se raportează incidentele din România la tendințele mai largi observate în statele baltice sau în Polonia? Reflectă oare reacția actuală a Occidentului o înțelegere comună că acestea nu sunt evenimente izolate, ci fac parte dintr-un efort unic al Rusiei de a testa determinarea NATO?
– Aici este momentul în care liderii civili trebuie să vorbească deschis populației. Cred că majoritatea oamenilor respectă și apreciază faptul că li se spune adevărul. Dar prea mulți politicieni au tendința de a atenua lucrurile, crezând că altfel vor speria populația. De fapt, acest lucru nu face decât să submineze credibilitatea. Cred că este important ca, începând cu președintele, toți membrii guvernului să se adreseze populației ca și cum ar fi adulți și să spună: „Uitați, iată ce se întâmplă. Iată ce este în joc”.
Iată ce trebuie să facem în această privință. Evident, nu veți obține 100% aderență, dar cred că aceasta este o parte importantă a leadershipului.
Am un prieten finlandez care mi-a spus că motivul pentru care finlandezii nu se tem niciodată este că sunt mereu pregătiți. Guvernul a analizat toate scenariile posibile și, prin urmare, ia măsurile necesare. Dispunând de o forță de rezervă numeroasă care poate fi mobilizată, au capacitate militară, sunt pregătiți pentru atacuri și și-au protejat infrastructura. Au o graniță imensă cu Rusia și o populație redusă, dar își duc viața în continuare, își desfășoară activitățile în mod normal, pentru că sunt pregătiți. Cred că aceasta ar trebui să fie mentalitatea României.
Desigur, colaborând cu vecinii și aliații, ceea ce ar trebui să fie mai ușor acum cu Ungaria, și cred că majoritatea românilor serioși înțeleg că securitatea României depinde de succesul Ucrainei, iar securitatea Moldovei depinde de succesul Ucrainei.
– Care ar putea fi cel mai pesimist scenariu strategic pentru securitatea României în următorii ani?
– Cred că acea posibilitate, dacă Ucraina eșuează cumva, ca Rusia să avanseze spre Moldova, ar fi o situație foarte gravă, iar atunci cred că România s-ar simți obligată să apere Moldova. Așadar, asta ne readuce, din nou, la necesitatea de a ne asigura că Ucraina are succes. Nu acordați Rusiei niciun centimetru în Marea Neagră. Nu le permiteți să continue să exporte petrol și gaze prin Marea Neagră. Traseul trece chiar pe lângă trei țări NATO și două țări din UE. Nu le permiteți să facă asta. Găsiți modalități de a perturba acest proces, astfel încât să nu poată avea succes împotriva Ucrainei. Așa protejați Moldova și, prin urmare, protejați România: ajutând Ucraina să învingă Rusia.
– Cum va influența creșterea extremismului și a naționalismului rezultatul războiului din Ucraina?
– Este o întrebare foarte bună. În majoritatea locurilor în care se observă o creștere a extremismului de dreapta, acest lucru se datorează faptului că oamenii nu au încredere în guvern. Ei simt că nu beneficiază de pe urma societății liberale și sunt îngrijorați de migrație și de imigranții ilegali, iar guvernul nu reușește să le asculte și să le rezolve preocupările. Și, desigur, rușii observă acest lucru. Așadar, rușii investesc bani în fiecare mișcare extremistă, fie că este de extremă stânga sau de extremă dreapta.
Investesc bani în ele, deoarece astfel rușii pot profita de destabilizarea și de degradarea coeziunii în cadrul societăților. Așadar, cea mai bună modalitate de a combate acest fenomen este ca guvernele să asculte oamenii, să își îndeplinească promisiunile, să asigure transparența în sistemul judiciar, transparența privind destinația fondurilor și să combată corupția. Toate acestea sunt puncte vulnerabile pe care rușii le vor exploata.
Și asta, pentru mine, este modul în care se oprește ascensiunea extremismului. Nu am reușit să facem asta în SUA și acum ne-am trezit cu MAGA. Așadar, trebuie să-ți asculți poporul, asigurându-te că ai o distribuție echitabilă a bogăției.
