Incursiunea din Kursk: O victorie a Ucrainei, o provocare pentru Putin?

Incursiunea Ucrainei în regiunea Kursk a stârnit o dezbatere aprinsă, cu analize contradictorii. Fostul șef SIE, Silviu Predoiu, a catalogat operațiunea ca fiind riscantă, avertizând că ar putea declanșa un răspuns nuclear din partea Rusiei. Istoricul Armand Goșu, expert în relațiile ruso-ucrainene, are o perspectivă diferită, susținând că succesul acestei ofensive demonstrează fragilitatea sistemului militar rusesc și pune presiune uriașă pe Putin.

Goșu consideră că incursiunea din Kursk reprezintă o victorie strategică pentru Ucraina, care a reușit să destabilizeze flancul nordic al armatei rusești și să atragă resurse din zona Donbas. Operațiunea a reconfirmat, potrivit istoricului, incapacitatea Rusiei de a mobiliza o forță militară semnificativă, militarii din rezervă fiind, în majoritate, nepregătiți pentru conflict. De asemenea, operațiunea a demonstrat eficacitatea tacticii de „lovituri în adâncime” folosind drone cu rază lungă de acțiune, care au lovit obiective militare și civile cu întrebuințare militară din Rusia.

Goșu analizează cu atenție declarațiile lui Silviu Predoiu, criticând accentul pus de fostul șef SIE pe riscul unui atac nuclear. „Putin s-a jucat prea mult cu «liniile roșii» ca să mai fie luat în serios”, afirmă Goșu, subliniind că Rusia a anexat ilegal regiuni din Ucraina și nu are controlul total asupra lor. „Premisa de la care a plecat fostul șef al SIE este falsă, pentru că aici Ucraina este victima, ea a fost atacă de Rusia”, adaugă istoricul, sugerând că unele voci din România promovează mesaje pro-rusești.

Analizând politica externă a României, Goșu observă o lipsă de consistență și o adaptare la vântul politic, manifestată printr-o lipsă de viziune strategică și de înțelegere a realităților din estul Europei. El subliniază absența Rusiei din documentele oficiale românești înainte de invazia din Ucraina, inclusiv comunicatele MAE, care avertizează asupra situației de securitate din regiune, dar nu menționează amenințarea rusă. Goșu critică obsesia României pentru „problema limbii moldovenești”, care a dominat comunicatele MAE în 2021, în detrimentul unor preocupări reale legate de securitate.

Istoricul vede o contradicție flagrantă între linia oficială a României, care susține Ucraina, și unele voci pro-rusești care se manifestă în spațiul public. Aceste voci, potrivit lui Goșu, au o origine complexă, de la eșecuri profesionale ale unor foști membri ai serviciilor secrete, la o cultură instituțională defectuoasă și la o dorință de a promova interese personale și etno-business. El subliniază că SIE a fost marcată de o linie anti-ucraineană și că obsesiile anti-occidentale sunt comune multor servicii secrete, inclusiv în România.

Goșu argumentează că succesul ofensivei din Kursk a obligat Rusia să-și ajusteze strategia militară, mutând resurse din Donbas către flancul nordic, ceea ce ar putea genera o nouă mobilizare parțială. El consideră că Putin se teme mai mult de reacțiile interne la o mobilizare decât de o eventuală ocupare a unor teritorii rusești de către armata ucraineană. Totuși, istoricul subliniază că Putin va încerca să se răzbune pentru atacul din Kursk, dar lipsa de resurse și scăderea moralului armatei rusești limitează opțiunile lui.

Goșu concluzionează că incursiunea din Kursk reprezintă o schimbare majoră în dinamica războiului din Ucraina. Armata ucraineană a demonstrat o capacitate de adaptare și o eficiență tactică care au pus presiune pe sistemul militar rusesc și au ridicat moralul ucrainenilor. El consideră că această victorie strategică a Ucrainei a reconfirmat vulnerabilitățile Rusiei și a arătat că o înfrângere a lui Putin este posibilă.

Incursiunea din Kursk a generat un nou context strategic în războiul din Ucraina, iar repercusiunile acesteia se vor simți în lunile următoare, atât pe front, cât și în relațiile dintre actorii implicați.