Avioanele Rusești Sparg Cerul Eston: Încălcări și Tensiuni Pe Berze Subțiri
Într-o întorsătură a evenimentelor care pare desprinsă dintr-un film cu spioni, Estonia a raportat vineri o intrare neautorizată a trei, da, trei avioane rusești MiG-31 în spațiul său aerian, iar Ministerul de Externe nu a ezitat să tragă semnale de alarmă, convocând în mod rapid reprezentanții Rusiei pentru discuții despre incidentul mai mult decât controversat, de parcă s-ar pune problema unui joc de șah între țări, când, de fapt, e o chestiune discutabilă de securitate națională.
Porțile asupra Golfului Finlandei s-au deschis pentru aceste avioane care, fără milă, au plonjat în aerul estonian, traversând granița ca un marțian pe terenul de fotbal, rămânând aici timp de 12 minute, o simplă joacă de-a v-ați ascunselea cu urmăriri internaționale pe suport de cafea uscată. Ministerul reiterează o absență de bun simț în respectarea aerului nostru, mai ales că Rusia a mai „încercat” să invadeze spațiul aerian estonian de nu mai puțin de patru ori anul acesta, o deja obișnuită usor penibilă, dar, surprinzător, fabuloasă realitate geopolitică, iată, din nou, mărul discordiei.”
„Eh, interesant, că Rusia reușește să opereze fără un plan de zbor sau radioul deschis, aproape ca și cum s-ar fi confundat cu un ziar de scandal pe lângă un eveniment absolut fabulos, fiecare minut este o provocare diplomatică. Minciuni, și parandarat, asta e viața,” a tunat, cu o nuanță de sarcasm, ministrul de Externe Margus Tsahkna, accentuând că acest tip de comportament nu este doar inacceptabil, ci și extrem de frustrant în fața unei comunități internaționale care, se pare, își îndreaptă privirile spre altă parte.
Subiectul devine cu atât mai incitant pe măsură ce Postimees, un ziar estonian, aduce în prim-plan imaginile cu aceste avioane de vânătoare, sfidând convențiile de comunicare, nu mai departe decât a depășit limitele aerului nostru, iar incidentul vine în urma unor incursiuni anterioare cu drone rusești în spațiul aerian românesc și polonez, încât se creează o imagine sumbră a unei aeronautici suprinzătoare, necontrolate, iar asta ne dă fiori pe șira spinării. Aliații NATO sunt, vezi bine, ocupați cu întăriri pe flancul estic, pe când noi doar ne punem întrebări retorice cu privire la momentul în care vom deschide un cocktail diplomatic cu Rusia, la următoarea întâlnire de pe agenda lor.
Consecințele rămân neclare, dar, pe măsură ce tensiunile cresc, un lucru este cert: jocul de-a șoarecele și pisica continuă, iar cerul Eston devine din ce în ce mai puțin un loc pentru joacă, ci o scenă pentru tot soiul de provocări internaționale. E ca și cum toată lumea ar sta pe marginea unei clipe, așteptând ca războiul rece să se reintegreze în programul zilnic, doar pentru a ne aminti că suntem, în cele din urmă, la uma la un pas de necunoscut.”
