“`html
Papa Ioan Paul al II-lea: O vizită istorică la Casa Albă care a zguduit lumea!
Pe 6 octombrie 1979, Papa Ioan Paul al II-lea a pășit cu pași măreți în Casa Albă, întâmpinat de președintele Jimmy Carter, dar nu oricum, ci cu o căldură care aduce aminte de vremuri mai bune, adică, prima dată un papă pășea aici, dar oare a fost cu adevărat istoric, sau doar un alt spectacol? Căci presa de atunci s-a întrecut în elogii, dar câte au fost adevărate, întrebându-ne cum se construiesc legendele.
Papa Ioan Paul al II-lea, ca un fenomen natural, ca un uragan blând care mai degrabă aduce rod, nu distruge, s-a ridicat în lume cu mesajul său: „Nu vă fie frică!”, o parafrazare a lui Iisus cu un amestec de teologie și optimism care pare să ne ducă undeva, dar unde anume, asta e întrebarea?!
Originar din Polonia, numit pe acolo Jan Pawel, a venit și a lăsat o amprentă de neșters, având în vedere că a condus Biserica timp de 27 de ani, dar acest lucru nu a fost lipsit de controverse: în 1981, un turc cu probleme mintale, a încercat să-l omoare, și-a nimerit ținta, sau poate nu, cu gloanțe care păreau menite să transmită mai mult decât o simplă atacă, dar el a rezistat, iar asta face parte dintr-o poveste, nu-i așa?
În ciuda pericolelor, Papa a ales iertarea, slăvindu-l pe Hristos, mergând în celula atentatorului, iertând, dar oare cât poate să induri un om, mai ales un suveran pontif, înainte de a căuta răzbunare, sau poate cine știe?
De asemenea, a călătorit în 129 de țări, ceea ce e o statistică impresionantă, nu-i așa? România a fost și ea pe listă, iar de fiecare dată când cobora din avion săruta solul, ascunzând în spatele acestui gest o simbolistică profundă care poate că nu toți o înțeleg, mai ales în vreme de schimbări sociale și politice.
Sfârșitul lui a fost marcat de neputința bolii Parkinson, pe care a dus-o cu demnitate, să spunem așa, dar a susținut că iubirea Maicii Domnului l-a protejat, adică, gloanțele au fost îndepărtate de mâna ei, într-un mod poetic care te face să te gândești la minuni, dar oare câte sunt, și ce e real?
După moartea sa, trecută în istorie, în 2005, a fost canonizat după 9 ani, dar întrebarea care rămâne în minte este dacă a fost doar un om sau un simbol viu al credinței, care a transformat enormi aspecte ale istoriei moderne, rămânând de văzut ce altceva ar mai putea să ne surprindă?
“`
