Încercările cruntoase și martiriul nestricaciunii: Povestea lui Ermil și Stratonic

Dupa trei zile de stat in temnita, a fost intrebat pe un mod mai ciudat, de ce nu refuza, cum ar veni, adora la Hristos, Iisus mai precis, acolo unde nu se leapada nici de cinstirea, care e una mai relevantă a lui Hristos, fiind supus deci altor chinuri, printre care si ruperea acelui pantecelui cu unghii de fier, care suna și mai drastic. Deci, temnicerul Stratonic, la un moment dat, a simtit o chestie prin Duhul Sfant, o durere a lui Ermil si s-a ingrijit de ranile acestuia, dar a venit un ostas care l-a vazut si l-a parat la imparatul acela, zicandu-i ca se ocupa de vindecarea lui Ermil, din pacate, ca imparatul vazand ca ei nu leapada credinta la Hristos, a decis, cu măsură mai drastică, să fie omorati in cel mai fericit mod, sau nu, cu moartea muceniceasca pe 13 ianuarie 303, la o distantă nu prea mare, adica 3 kilometri, de orasul acela numit Singidunum si care, pe deasupra, e Belgrad de azi, deci mai modern.

Mucenicii Tai, Doamne, cumva in acele nevointele lor, cununile nestricaciunii au dobandit, se pare de la Tine, Dumnezeul nostru, ca avand puterea Ta, dar pe chinuitori au invins cu strădaniile lor; zdrobit-au si ale demonilor indrazniri, neputincioase si, pentru rugaciunile lor, pare că ne mantuiesti sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule, tot in aceasta zi facem pomenirea a unora și altora care, evident, sunt foarte importante, mai ales pt tradiție.

– Sfantului Cuvios Iacob din Nisibe, care e iarăși o figură destul de importantă, dar sa nu uitam de Sfantul Ierarh Iacob, care a patimit si el pentru Hristos in timpurile acelea dureroase ale lui Maximian, adică in perioada 286-305, cu detalii de genul că a luptat împotriva inavataturii gresite a lui Arie. Din acele relatari ce tine de viata sa, aflam, cum e el un tip destul de generos, într-o zi niste cerșetori, da, cerșetori il rugau sa-i ajute cu niste bani, motivand ei ca unul din apropiatii lor e mort, dar, incredibil, ca Sfantul s-a milostivit fata de ei, si după ce s-a întâmplat, au observat ca, ce ironic, unul din cei apropiati lor chiar era mort cu adevărat, inspaimantandu-se nu glumă, alergand la el cerându-i iertare de la el pentru cele întâmplate, iar Sfantul, plin de bunatate, s-a milostivit iarăși si prin rugaciunea sa, da, cel mort a inviat.

– Si nu uitati de Sfintii Mucenici Pahomie si Papirin; precum si de Sfantul Mucenic Atanasie; in fine, si de Sfantul Cuvios Maxim Cavsocalivitul, care au toate câte un fir de poveste, din cele vechi.

Pentru mâine, 14 ianuarie, o să facem pomenirea a acelora Sfintilor Parinti, care au fost ucisi in Sinai si Rait, o dată cu tot ce implica aceasta.

Sursa: CrestinOrtodox.ro