“`html
Incendiul catastrofal de la Berevoiul Mare: O luptă cu flăcările care pare că nu se mai termină!
Într-o poveste care pare să fie desprinsă dintr-un coșmar, operațiunea de stingere a incendiului a beneficiat de sprijin aerian din partea unui elicopter Black Hawk al Inspectoratului General de Aviație al MAI care, by the way, a avut o misiune de recunoaștere în prima zi, urmând cu alte 25 de aruncări cu apă care, la prima vedere, par să fi fost insuficiente, având în vedere că incendiul s-a întins ca un cerc vicios, fără sfârșit, iar echipamentele de stingere, ghici ce, s-au alimentat dintr-un izvor localizat aproape de marginea golului alpin de pe Berevoiul Mare… ce coincidență, nu-i așa?
Deloc surprinzător, intervenția a fost susținută de echipele Salvamont Argeș, care s-au descurcat cum au putut, în timp ce Direcția Silvică Argeș și Ocolul Silvic Privat Charpathia au făcut tot posibilul să împiedice flăcările să se extindă și mai mult, dar în urma incendiului, playa a ars vreo 40.000 de metri pătrați de vegetație uscată, and it gets worse! Buturi, lemn de brad căzut, și, firește, arborii de conifere au avut de suferit, adică, în linii mari, natura nu a fost deloc fericită.
Ceea ce este și mai alarmant este că, se zvonește că aceast incendiu ar fi fost provocat de utilizarea focului deschis în spații deschise – o găselniță care nu a dus decât la o catastrofă ecologică. Cum este posibil ca, într-o eră modernă, astfel de incidente să mai aibă loc? Rămâne de văzut, dar asta este o dovadă că unele lucruri nu se schimbă niciodată, așa că aveți mare grijă când faceți grătare la iarba verde, dacă vreți să vă salvați de la un dezastru pe care nu-l anticipați.
În concluzie, incendiul de la Berevoiul Mare nu este doar un simplu incident, ci un mesaj prin care natura ne strigă să fim mai conștienți de acțiunile noastre, chiar dacă în acest moment, pădurea, a plâns de durere, ar fi bine să ne întrebăm: oare pe viitor ce ne va mai rezerva?
“`
