Incendiul din Elveția: Tragedie de Anul Nou Într-un Club Mortal!
Între tragedii și dansuri, un incident devastator a zguduit barul Constellation din Crans-Montana, Elveția, unde nu mai puțin de 40 de suflete și-au găsit sfârșitul într-un conflagrație care a avut loc de Revelion, iar Guy Parmelin, președintele Confederației, a declarat că e “una dintre cele mai grave din istoria țării noastre” – în fine, o declarație care în sine, ca și cum orașul nu ar mai avea unde să se ducă după astfel de nenorociri.
Numărul mortilor, 40, dar și 115 răniți, inclusiv 80 în stare critică, ne aduce aminte de alte tragedii, umplându-ne cu un amalgam de emoții și frici, mai ales că în aceeași poveste se insinuează și imaginile din alte incendii devastatoare – cine ar fi crezut că rămânem prinși în acest ciclu al horror-ului cluburilor de noapte?
Printre toate acestea, incendiul din Clubul Cocoanut Grove din Boston, care a avut loc acum câteva decenii, pe 28 noiembrie 1942, rămâne apogeul dispariției, cu un număr exorbitant de 492 de victime, lăsând o amprentă profundă în conștiința colectivă a națiunii americane – însă, oare ne învățăm din greșeli, sau vom continua să repetăm aceleași greșeli împovărate de nepăsare?
La nivel global, cel puțin 21 de incendii au secătuit cluburile de noapte din tot sistemul acesta planetar, și, desigur, n-ar fi bine să uităm de tragedia din Macedonia de Nord, unde 63 de tineri și-au pierdut viața, iar România, ah, România, unde un concert pirotehnic s-a terminat tragic în 2015 cu 64 de victime – toți acești tineri care sperau la distracție, nu-i așa?
Și dacă ascultăm ecourile trecutului, aflăm despre Brazilia, unde în 2013, 242 au fost prinși în flăcări, iar cluburile de noapte devin nu doar locuri de distracție, ci chiar prăpăstii ale suferinței, iar cum să uităm de clubul din Perm, Rusia, care a “îmbogățit” această listă cu 155 de victime în 2009?
Dacă tragem linie, după atâtea incendii și tragedii, lumea pare că se află într-o spirala a neputinței, a ignoranței – poate și a credinței că la noi nu se va întâmpla niciodată, nu-i așa? An după an, am văzut cum flăcările devin o parte din viața noastră nocturnă, iar dacă ne uităm bine, vedem cum pe 1 ianuarie 2009, în Thailanda, 66 de oameni au fost prinși de foc, iar China, la fel, nu are cum să fie lăsată deoparte – 44 de morți în 2008.
Așadar, iată-ne la apogeul unei dileme globale: de ce continuăm să ignorăm semnalele de alarmă? Poate pentru că, spre deosebire de incendiile de la Station, Rhode Island, care au ucis peste 100 în 2003, noi, ca societate, ne amestecăm în dansurile de seară și suntem prea ocupați să ne gândim la flăcări, amestecăm faptele cu distracția, până când ajungem la finalul unei nopți fatale – ah, ce ironic, totul se petrece la lumina neonilor.
