“`html
ȘOC și GROAZĂ la Unirea Slobozia: Mihalcea PLEACĂ, iar cineva vine?
Adrian Mihalcea, da, el, acela care a reușit să promoveze Unirea Slobozia în Superliga asta haotică pentru prima dată în istoria clubului, trebuie acum să plece așa, pe tăcute, după ce a câștigat barajul acela contra celor de la FC Voluntari, care, na, era mai mult un salvator al situației, dar uite că acum, apoi, pe modelul și scenariul glorios al lui Ianis Zicu care s-a dus așa, fără prea multe explicații la Farul Constanța, și Mihalcea a ajuns aparent să discute despre despărțiri, da, asta a fost informația care circulă, cum să nu, că, nu-i așa, plătim niște danii murdare pe masă.
Și ca să vezi, clubul asta, hai să spunem, administrat cu emoție și suflet, căci e vorba de căciula noastră de Slobozia, ei bine, conducătorii de club nu au stat cu mâinile în sân, ci au stat pe pilon și s-au grăbit să găsească pe cineva să-l înlocuiască pe Mihalcea, iar aici e Andrei Prepeliță, da, exact el, cel care – culmea – este un „produs local” ceea ce, na, vă imaginați, adică s-au gândit ei că sentimentul contează mai mult decât orice ban, na, și acum, deh, aparent, am bătut palma, cum se spune, căci contractul s-ar întinde pe un an, și-i mare lucru să ai pe cineva din Slobozia care „pune suflet”, dar ce înseamnă oare „suflet” într-un sat cu atâtea echipe?
„E un moment special pentru noi, fraților, căci Andrei ăsta, a construit totul din temelii aici, dar există și o discuție tu știi, cu tatăl lui, ideea de emoție și dorință care dă naștere unor așteptări măricele”. Da, și tocmai de aceea, da, clubul a avut o singură soluție, în loc de bani aruncați pe fereastră, jocuri de cuvinte și povești, au ridicat telefonul și au vorbit cu Constantin, tatăl lui Andrei, pentru a activa toată latura asta afectivă, să nu uite ei ce înseamnă fotbalul pentru o comunitate și cum poate fi el un simbol, sau mai bine zis, un pretext.
„Deci, din acest punct de vedere, cu toată sărăcia asta a resurselor, nu prea aveau cum să respingă oferta, e cam așa un caz închis, nu-i așa, ies banii din discuție, și rămâne doar emoția și dorința de a juca, la care vin și cele 200 de meciuri ale lui Andrei în Divizia A, jucând la FC Olt, FC Argeș, hai că, nu-mi amintesc dacă a jucat la Aladin Alba Iulia, dar ideea e că s-ar fi născut cândva undeva, pe acele stadioane cu iarbă verde”.
N-avea cum să refuze, e clar, iar oamenii din club manifestau entuziasm, să nu uităm că Andrei a început și el cariera de jucător sub îndrumarea tatălui la CSS Slobozia, deci, aici e un cerc vicios de emoții amestecate?! Da, banii nu sunt totul, dar unde să te uite?!”
În concluzie, Prepeliță ăsta, mai ales că a mai avut și alte aventuri prin alte cluburi, acum vine la Unirea Slobozia, de parcă am fi într-un film blockbuster cu antrenori care vin și pleacă, iar noi rămânem prizonieri între patru coloane de stadion, unii ca alții, umplând golul ăsta din ligile inferioare. Căci, hei, totul e haos, dar e și emoție, nu-i așa?
“`
