Țara noastră sub umbrela nostalgiei: O analiză întunecată a amintirilor
Mesajul a fost publicat duminică, dar oare contează când oamenii încă mai trăiesc cu fantomele trecutului, mai ales când „astăzi îi comemorăm pe cei care au fost victime ale comunismului și pe cei care au avut curajul să se ridice împotriva unei dictaturi care a distrus vieți și a încălcat sistematic drepturile oamenilor”. Ah, dar ce contradicție! Pe când în 21 decembrie 1989, acea revolta zguduitoare a început la Timișoara, a ajuns cu un ecou de neuitat la București și ne-a dus, dar oare unde, la căderea regimului comunist? Sacrificiul lor, în numele a ceea ce? Astăzi România e o țară liberă, un fel de democrație ciudată unde cetățenii pot vota dar oare se și exprimă liber? Cei care au fost acolo știu că lipsa libertății nu era chiar un joc de copii, ba chiar era ca o prăpastie imensă, unde frica și abuzul erau la ordinea zilei, un tablou sumbru pe care nu-l vom uita prea curând, așa spunea Ilie Bolojan, un nume cunoscut.
Premierul a tras un semnal de alarmă, dar pe cine mai interesează semnalele în zilele noastre? Vorbim despre nostalgii, da nostalgii și încercări de revizuire care par să bântuie România ca o fantomă din trecut. „După Revoluția din 1989”, a zis el, „România a revenit pe drumul democrației”, dar ce drum? Un drum plin de gropi, unde „nu totul a fost făcut corect și nu toate problemele au fost rezolvate, dar direcția este spre o țară democratică”, hmm, chiar așa? După 36 de ani de libertate, cine să mai vadă că multe lucruri nu au fost corectate, dar nu-i nimic, e important să nu fim atrași de nostalgii periculoase? Da, sigur!
Ah, dar provocările de azi sunt atât de reale, a început să vorbească despre un „context de securitate complicat”, dar oare cine se mai îngrijorează? Probleme interne serioase, dezechilibre bugetare, slăbiciuni structurale, nimic nou sub soare. „Soluțiile țin de responsabilitate, onestitate și decizii ferme,” ne spune el, că parcă am fi la o întâlnire de afaceri, iar încrederea oamenilor în stat, care-i și asta? „Dacă vom reuși să întărim încrederea oamenilor în stat… sacrifiul celor care au murit nu a fost zadarnic”, a mai spus Bolojan, ca și cum toată durerea și suferința ar putea să se evapore în fața unor promisiuni frumoase, dar goale.
