Interviurile din presa românească devin din ce în ce mai rare și mai puțin memorabile. Ziariștii nu mai investesc timp și efort în pregătirea acestora, rezultând discuții superficiale sau interviuri de PR. Totuși, există câteva excepții notabile. Într-unul din cazuri, am refuzat să fac un interviu cu un șef de companie care dorea doar să-și promoveze afacerea. Acest lucru nu face altceva decât să sublinieze starea actuală a presei din România.
De multă vreme, presa noastră nu mai permite companiilor să-și promoveze produsele sau serviciile prin intermediul publicității tradiționale. Ziariștii nu se mai pregătesc în prealabil pentru interviuri și de multe ori nici nu citesc cărțile autorilor pe care îi intervievează. Astfel, interviurile devin simple formalități, care nu aduc nimic nou cititorilor sau telespectatorilor. Rar se mai întâmplă să existe o adevărată confruntare de idei între intervievator și intervievat, iar publicul este privit ca un simplu spectator fără nicio implicare în procesul interviului.
Mulți ziariști de astăzi se rezumă să își pescuiască subiectele de pe rețelele de socializare, în loc să-și facă temele și să caute subiecte interesante și relevante pentru public. Pe de altă parte, unii reporteri agresivi, la limita jurnalismului de mahala, nu mai reprezintă nici ei o opțiune viabilă pentru un interviu de calitate. Aceste practici au determinat apariția moderatorilor, care preiau interviurile în locul ziariștilor. Publicul se concentrează mai mult pe moderatori și invitații acestora, iar comentatorii și analiștii își repetă aceleași opinii fără nicio provocare.
În ceea ce privește interviurile politice, oamenii politici preferă acum postările pe rețelele de socializare sau aparițiile la televizor, evitând interviurile față în față. Aparițiile în presă devin plata pentru serviciile oferite de PR și de asemenea, managerii din mediul de business tratează interviurile ca pe o parte a strategiei lor de imagine, beneficiind de control asupra întrebărilor și a materialului prezentat.
Presa culturală nu face excepție, devenind tot mai mult o platformă pentru interviuri de PR sau discuții superficiale între prieteni. Cu toate acestea, există câțiva jurnaliști care își onorează profesia și care reușesc să facă interviuri memorabile, datorită curiozității lor și abilității lor de a transmite această curiozitate publicului.
Din păcate, societatea românească pare să fie reticentă în fața dialogului și confruntării într-un interviu, preferând monologurile plictisitoare. Astfel, interviurile memorabile din trecut par să fi dispărut.
