“`html
Primele Gloanțe Într-o Campanie Ce Promite Vânători și Scenarii Încâlcite
Senatorul Miguel Uribe, dați-mi voie să vă spun, a devenit subiect de discuție după ce a fost împușcat, nimerind chiar în cap, două gloanțe în mijlocul unui miting electoral în Bogotá, iar vestea nu e tocmai una încântătoare pentru o țară care a avut de suferit de pe urma violenței politice, cum era și de așteptat, o adevărată reminiscență a unor vremuri nu tocmai îndepărtate, când candidații, toate insignele politice pe masă, își pierdeau viața într-o lume complicată.
Întâmplarea, cum ar zice unii, reînvie nu doar amintirile ci și spectrele unor asasinate celebre din istoria columbiană, unde au mai fost și alții care au sfârșit atât de tragic, mna, cinci candidați asasinați, câțiva mai de stânga, câțiva liberali, dar nimeni nu-i de vină, nu-i așa? De la Jorge Eliecer Gaitan, care a fost pus pe lista ‘neagră’ de curiositudine, de ce nu, o să vă spun eu, o rușine națională să avem de-a face cu sângeroasele categorii sociopolitice care s-au ciocnit de-a lungul timpului.
Și, să ne aducem aminte, lucrurile nu s-au oprit acolo, deci, ce să vezi, sărmanii Jaime Pardo Leal, Luis Carlos Galan, și alții ca ei, tot aceleași ecouri ale istoriei, în 1987, 1989, și 1990, oameni care pur și simplu visau la o schimbare, dar care printr-o simplă mișcare au devenit niște legende triste, iar acum Miguel Uribe, senator de dreapta pentru că voia să sucească niște spirite politice, se află cu gloanțele pe masă. Coincidență? Sau poate un desen de forțe obscure ce se amestecă….
Președintele actual, Gustavo Petro, care exact așa, pe ușa din spate intră în analele voastre, dar cu un apetit pentru polemici, zice că tot ce se întâmplă e un soi de repetare a istoriei, hai că nu e de glumă și-i aruncă minge de discuție pe terenul celor de dreapta care, evident, îl acuză pe el de răspândirea urii, cum că ar fi de vină pentru această așa-zisă ”epidemie” de violență. Ce ironie, nu-i așa? Dar e bine de reținut că, cum spunea expertul Laura Bonilla, istoria Columbiei a fost mereu un poem trist, dar poate cu versuri mai puternice ca niciodată.
Violența Politică, O Veche Prietenă de Neuitat
Nu-i nimic nou sub soarele bogat al Columbiei, deci, deoarece oamenii învățând să trăiască cu violența, deci e ca și cum ai încerca să îți îngropi temerile, dar de fapt te întorci cu fața la ele. Bineînțeles, nimeni nu se aștepta ca Petro, primul președinte de stânga, să revigoreze niște imagini înspăimântătoare din trecut, așa cum a subliniat Juanita Goebertus de la Human Rights Watch, un fel de clarvăzător al vremurilor de rău augur.
Pur și simplu, Miguel Uribe a reaprins fiorii acelei epoci pline de violență, exact când oamenii sperau că am depășit acele zile mărunte și înspăimântătoare, dar cum zicea un alt analist, era doar o curbă pe un drum ca și pielea unui melc încercând să treacă prin capcanele unei… campanii electorale deloc prietenoase. Așa că, sentimentul de déjà-vu din rândul populației atinge, iarăși, apogeul.
Gustavo Petro face o afirmație simplă, dar complexă, cum că moartea unui lider, indiferent de opinia sa, poate da naștere unei spirale de violențe, dar hai să ne gândim la asta, căci în zilele moderne, cum e și această tehnologie convine mulți oameni pot să observe soiul ăsta de realitate în care nu există rădăcini rezistente, ci doar răni deschise.
15 Tentative de Asasinat, Iar Tu Spui Că Ești Fericit?!
Și pe la colțuri, fostul președinte Alvaro Uribe, de dreapta, te pomenești și tu, a declarat că ar fi fost ținta a 15 tentative de asasinat, cum ar zice unii, o ocupatie, care-i o glumă, știi că viața politică e ca un joc de cărți, iar reflexiile pot fi letale, dar poate nu pentru el, dar pentru cei mai puțin îndemânatici.
În 2002 tot el a ieșit nevătămat dintr-un atac cu bombă, e și floare rară să ajungi ca lider politic să scapi din ghearele terorii, iar călătoriile printre through the dark, ne-am dat seama toți cam așa e pe la ei, iar așa, cum a spus el, Dubaianii cu afacerile lor nu-s deloc de neglijat.
“`
