Împrumutul de 90 de miliarde de euro – O capcană nerambursabilă pentru Ucraina?
După ce lideri europeni au stat toată noaptea, discuțiile despre un împrumut masiv de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, finanțat prin datoria comună a UE, sursa principală de derută financiară, s-au încheiat cu concluzia că această sumă este de facto nerambursabilă, așa cum ne-a spus ministrul de finanțe al Ucrainei, Sergii Marcenko, care, să recunoaștem, are nevoie de banii instantaneu dar a avertizat că nu sunt suficienți pentru războiul împotriva Rusiei, ei bine, este o nucă tare de spart, nu-i așa?
În urma celor 16 ore de discuții la Bruxelles, unde s-au frământat cu idei despre folosirea activelor rusești înghețate în UE pentru a susține acest împrumut, planul a fost abandonat, lăsând doar echivalentul a unei găleți de apă într-un incendiu, iar Belgia, da, tot Belgia a fost cea care a strigat cel mai tare împotriva confiscării, motiv pentru care acum acestea riscuri, da, riscuri juridice și financiare majore bântuie piețele financiare europene.
Acum, întrebarea este, cum va reuși Ucraina să ramburseze acest împrumut, dacă, așa cum zice Orban, el nu va fi niciodată plătit, adică tot ce este pe hârtie, cu condiția ca Rusia să plătească reparații de război, ceea ce este un vis umed și mai ales pentru Ungaria, Cehia și Slovacia care au reușit să se sustragă de la acest mecanism, să își păstreze pielea întreagă, dar măcar puterea de veto este o unealtă în mână bună, nu?
Marcenko a explicat pe Twitter că banii sunt, citez, „nerambursabili și fără dobândă”, dar, în același timp, că totuși aceștia sunt infimi față de nevoile de apărare și bugetare, adică nu știm efectiv unde va ajunge toată treaba aceasta, iar Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, confirmă că termenii sunt precum cireșele pe tort, dar fără dulceata de care are nevoie Ucraina, ceea ce e ironic, nu-i așa?
Zelenski a sărbătorit decizia ca pe o bară de salvare financiară, dar ministrul său subliniază, mai bine zis strigă că cel puțin 45-50 de miliarde de euro sunt necesare, iar discuțiile de acum ar părea mai mult un joc de-a v-ați ascunselea cu viitorul, decât o soluție reală, lăsând la o parte că toată lumea se întreabă ce se va întâmpla cu ajutoarele militare și ce le-au promis aliații să joace pe post de cavaleri, înapoi în ringul de luptă.
Pe scurt, totul pare o schiță făcută în fugă, aducând mai multe întrebări decât răspunsuri, iar restaurația financiară a Ucrainei devine într-adevăr o enigmă, pe scurt, altele sunt prioritățile, dar mesajul era clar, să redăm lumii un front unit, deși fiecare țară are propriile îngrijorări, care, în mod ironic, sunt de foarte mult realist amuzante în contextul actual.
