20 noiembrie este o zi de sărbătoare în calendarul religios ortodox, fiind înainte-prăznuirea Intrării în biserică a Maicii Domnului și ziua în care sunt cinstiți Sf. Cuv. Grigorie Decapolitul, Sf. Mc. Dasie și Sf. Ier. Proclu. În celelalte culte creștine, în această zi se celebrează și alte sfințiri și evenimente importante.
Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul este unul dintre sfinții venerați de Biserică în această zi. El s-a născut în Irinopolis, unul dintre orașele Decapolisului din Asia Mică, într-o familie cu părinți cu vieți diferite. Tatăl său, Serghie, era un om al patimilor, în timp ce mama sa, Maria, era o femeie credincioasă și iubitoare de Dumnezeu. A fost înrădăcinat în credință de către mama sa și a devenit un mare sfânt al Bisericii. (Viețile Sfinților)
Sfântul Grigorie a avut parte de o educație solidă și a manifestat o atracție deosebită pentru aspectele duhovnicești, frecventând biserica și studiind dogmele credinței. Era obișnuit să meargă des la biserică și să asculte cu atenție Psalmii lui David, prin care sufletul său ardea de dorință pentru Dumnezeu. De multe ori, se retrăgea în locuri liniștite să se roage Domnului.
Mai târziu, el a renunțat la căsătorie și s-a dedicat vieții monahale. S-a alăturat unei mănăstiri conduse de un unchi, egumenul Simeon, un arhimandrit care avea supraveghere asupra mai multor mănăstiri. Acolo, tânărul Grigorie a primit învățăturile și sfaturile unchiului său, pe care le-a urmat ca pe o ceară moale, avansând rapid în viețile bune și în nevoințele monahale.
Ambițios în ascultare, smerenie, judecată dreaptă, cunoaștere, răbdare, blândețe și dragoste față de Dumnezeu și de aproapele, Sfântul Grigorie a devenit iubit de toți frații din mănăstire. Era privit ca un înger al lui Dumnezeu, dar el rămânea smerit și se supunea voii lui Dumnezeu, care S-a smerit pentru noi și ne-a învățat să luăm jugul Său și să ne învățăm de la El, Cel blând și smerit cu inima. (Viețile Sfinților)
După un timp, Sfântul Grigorie a călătorit din loc în loc, adunându-i pe credincioși și încurajându-i să mărturisească credința adevărată în lupta pentru sfintele icoane. Pe parcursul acestei călătorii, în care a făcut și minuni, Sfântul Grigorie a trecut prin diferite orașe, cum ar fi Efes, Enos, Hrisopole și Corint, ajungând până la Roma, unde a petrecut o perioadă mai îndelungată.
Sfântul Grigorie Decapolitul a trăit în sărăcie apostolică și se îmbrăca în haine simple, demonstrând o mare simplitate. Cu o astfel de viață, a reușit să curățească sufletul și trupul de patimi și a devenit vrednic de a fi hirotonit preot. Slujea Sfânta Liturghie cu inimă zdrobită și cu duhul smereniei.
În ultimii ani ai vieții sale, Sfântul Grigorie s-a îmbolnăvit grav și a călătorit, în ciuda stării sale de sănătate, până la Constantinopol, unde a trecut la cele veșnice. A fost înmormântat într-o mănăstire din oraș. În anul 1453, atunci când Bizanțul a căzut sub stăpânirea turcilor, moaștele Sfântului Grigorie, neputrezite, au fost aduse în zona Dunării. După ce auzise despre minunile ce se petreceau în preajma moaștelor, Banul Țării Românești, Barbu Craioveanu, le-a achiziționat în 1498 și le-a adus la Mănăstirea Bistrița din Râmnicu Vâlcea, ctitoria sa. Aceste moaște se păstrează acolo și astăzi.
