Schimbările economice globale și impactul asupra negocierilor UE–MERCOSUR
Esentialul: În 2025, Uniunea Europeană se confruntă cu o erodare semnificativă a puterii sale economice comparativ cu Statele Unite și China, ceea ce afectează negativ negocierile acordului comercial cu MERCOSUR. Această schimbare structurală în economie poate conduce la pierderi în sectoare vitale precum agricultura și industria alimentară.
Ce s-a întâmplat
În urmă cu un deceniu, Uniunea Europeană se afla într-o poziție de forță pe scena economică globală, având un PIB ce reprezenta aproximativ 70% din cel al Statelor Unite și fiind de aproape șase ori mai mare decât cel al Chinei. Această diferență evidenta puterea economică a UE, care își formula acordurile comerciale ca instrumente pentru consolidarea dominației industriale europene. Cu toate acestea, negocierile dintre UE și MERCOSUR s-au blocat rapid din cauza divergențelor majore în viziunea economică și comercială. Până în 2010, UE își păstra ambițiile, PIB-ul european atingând paritatea cu cel al SUA, fiecare bloc reprezentând aproximativ 23% din PIB-ul global, iar China având o cotă de aproximativ 10%.
Astăzi, în 2025, contextul economic este complet diferit. După mai bine de un deceniu marcat de pierderi de competitivitate industrială, creșterea costurilor energetice și șocuri geopolitice majore, poziția Uniunii Europene s-a erodat semnificativ. SUA și-au consolidat avantajul competitiv, iar China a ajuns la un PIB comparabil cu cel al UE.
Puncte Cheie
- PE 2024, PIB-ul nominal al SUA se ridica la 28,8 trilioane USD.
- Uniunea Europeană avea un PIB de 19,5 trilioane USD.
- China a ajuns la un PIB de 18,7 trilioane USD.
- Proiecțiile FMI arată că SUA va rămâne semnificativ peste China în 2025, cu o diferență de peste 10 trilioane USD.
- Economia mondială a depășit 111 trilioane USD în 2024, cu China și UE având fiecare în jur de 17–18% din PIB-ul global.
Context
Poziția de negociere a Uniunii Europene a slăbit constant în ultimii 15 ani, iar acordul UE–MERCOSUR este promovat pe baza unor ipoteze care nu reflectă realitatea economică actuală. Inițial, susținerea politică a acestui acord a venit în principal din partea marilor economii industriale, cu Germania în frunte. Strategia era clară: UE accepta pierderi în agricultură și industria alimentară, considerate gestionabile, în schimbul unor câștiguri net superioare din exporturile industriale și de tehnologie către America de Sud. Totuși, în 2025, industria europeană nu mai este competitivă pe piața sud-americană în raport cu produsele din SUA sau China, ceea ce sugerează că acordul ar putea duce la pierderi certe în sectoare vulnerabile, fără a aduce beneficii reale în industria și tehnologia europeană.
Așadar, acordul UE–MERCOSUR ar putea reprezenta o strategie bazată pe date din urmă cu 20 de ani, într-o lume care s-a schimbat fundamental. Fără o resetare profundă a politicilor industriale, energetice și comerciale, Uniunea Europeană riscă să transforme acest acord într-un pas spre o competiție economică globală din ce în ce mai dificilă, cu costuri economice și sociale semnificative pentru fermieri, producători și consumatori europeni.
Articol de opinie de Horia Cardoș, fondator și CEO Agroland Group
