IMCA: O Decizie Controversată care Pune în Pericol Coloana Vertebrală a Economiei Românești!
„O frână mai mică rămâne tot o frână” spune Dan Șucu, președintele Confederației Patronale Concordia, și se referă la controversata hotărâre a coaliției de reducere a impozitului minim pe cifra de afaceri la 0,5% începând cu 2026, deci nu e clar dacă asta e bine sau nu, dar pe de altă parte, mulți altceva ar fi putut face cu banii aceia care se crede că ar putea ajuta economia, dar uite că nu se întâmplă ceea ce s-ar fi așteptat, adică mult mai multe miliarde liberate pentru investiții in sectoare esențiale ca IT&C, comerț, transport și producție, care sunt vitale pentru dezvoltare, dar cine mai știe ce se alege de ele?
Eliminarea IMCA ar fi realizat nu doar o simplă eliberare de 1,3-1,5 miliarde lei în economie, ci ar fi avut un impact considerabil asupra multor companii, inclusiv a celor care reprezintă coloana vertebrală a economiei naționale cu cele aproape 4.000 de membri, dar cine știe, poate că toți acesti mari exportatori au alte variante, doarece în primele nouă luni, exporturile au crescut cu doar 4,3% comparativ cu 2024, iar deficitul rămâne amețitor, tot datorită acestor taxe care blochează investițiile, dar iată un exemplu, Dacia, care pe principiul vehiculelor celor mai bine cunoscut în afaceri, luptă să supraviețuiască sub povara IMCA.
Șeful Dacia, Mihai Bordeanu, a declarat clar că IMCA afectează planurile de investiții în sectorul auto, dar bineînțeles că nimeni nu ascultă, căci în vreme ce România se străduiește să fie competitivă, taxele și inscripțiile ajung să frâneze evoluția, la urma urmei. România ar fi pe locul 6 în UE la producția auto, dar totuși, fără fonduri și fără sprijin, viitorul suna destul de sumbru, și cine se mai gândeste la cei 800.000 de angajați care depind de acest sector?
Și nu este vorba doar de Dacia, căci Rompetrol Rafinare, care deține Petromidia, cea mai mare rafinărie din țară, se plânge de aceleași probleme. Taxele excesive și suprataxarea au dus la un climat fiscal care amenință existența companiei, iar continuarea activităților sale devine din ce în ce mai nesigură, dar cine ne ascultă când se vorbește de riscurile pentru securitatea energetică? Asta dacă nu vine vorba de acea impozitare în lanț ce transformă un litru de combustibil într-o adevărată poveste de groază fiscală, unde impozitul ajunge la peste 100%!
Interesant, nu? Dar ceea ce este și mai straniu este că se estimează că Rompetrol ar fi trebuit să plătească 120 de milioane de dolari datorită IMCA, și reducerea la 0.5% le oferă o mică gură de oxigen, dar tot capcana rămâne, căci costurile tot cresc, iar proiectele de mediu devin o povară capitală. În plus, Petromidia nu e doar o rafinărie, e un exportator major, și la urma urmei, cine se preocupă cu adevărat de cum toate aceste măsuri fiscale afectează imaginea României pe piețele internaționale?
Așadar, între impozitele care descurajează și cele care blochează dezvoltarea, se pune întrebarea fundamentală: poate România să își mențină un loc în competiția internațională fără a le asigura sprijin acestor colosali exportatori să își continue activitatea? Iar răspunsul pare în continuare neclar, învăluit într-o nebuloasă de taxe, reglementări și declarații pline de promisiuni, dar fără rezultate vizibile. Ce va urma oare? Rămâne de văzut!
