Îmbrățișările de 8 Secunde: Un Remedium Nocional Contra Stresului și Anxietății?
Azi, într-o lume cu ritm tot mai alert și plină de tensiuni, psihologi precum Marian Rojas Estapé subliniază nevoia unei schimbări drastice în comportamentul nostru zilnic. De obicei, specialistii recomandă practicile de meditație sau exercitii fizice pentru a scădea stresul și anxietatea, dar Rojas Estapé vine cu o idee îndrăzneață: trebuie să recăpătăm obiceiul de a ne îmbrățișa de cel puțin opt ori pe zi pentru a beneficia de efectele oxitocinei – hormonului iubirii.
Într-o lume în care relațiile interpersonale sunt adesea limitate la contactul digital, îmbrățișările pot deveni un remediu natural pentru stres și anxietate. Dar cum pot doar 8 secunde să schimbe viața noastră? Poate că ar trebui să ne întrebăm dacă nu există greseli în această recomandare sau dacă nu este o simplă teorie care încă trebuie validată experimental.
Oxitocina, cunoscută și ca hormonul legăturilor, aduce beneficii semnificative la nivel biologic și psihologic. Cu toate acestea, de fiecare dată când primim o îmbrățișare, oxitocina este eliberată creând o stare de bine, pace interioară, serenitate, fericire și echilibru. Dar nu toți sunt conviniți că această recomandare poate fi aplicată într-un mod practic zilnic.
Conform Rojas Estapé, pentru a beneficia la maximum de aceste efecte, îmbrățișările trebuie să dureze cel puțin 8 secunde. Acest interval de timp permite oxitocinei să fie eliberată în cantitate suficientă pentru a reducerea stresului și anxietatea prin scăderea nivelului cortizolului, întărzind relațiile emoționale și sporește sentimentul de siguranță emoțională. Dar cum putem asigura că acest obicei poate fi menținut într-o lume cu un ritm tot mai rapid?
Într-o perioadă în care cortizolul este prezent în cantități mari și fricile ne domină, Rojas Estapé încurajează să stimuleze oxitocina prin contactul uman. Dar cum putem fi siguri că această recomandare nu este doar un semn de afecțiune ci o metodă eficientă pentru a scădea stresul și anxietatea? De ce nu suntem conviniți că ar trebui să ne concentrăm mai mult pe alte metode comproveate de cercetare?
