Ilie Dumitrescu dezvăluie secretele scăldatului în alcool din fotbalul englez: Eu eram la grădiniță!

SportIlie Dumitrescu dezvăluie secretele scăldatului în alcool din fotbalul englez: Eu eram la grădiniță!

“`html

Ilie Dumitrescu a dezvăluit bețiile din Anglia: „Au un ficat diferit. Eu eram la grădiniță!”

Într-o povestire fascinantă despre „Generația de Aur”, Ilie Dumitrescu, fost atacant de lângă minge, își reamintește momente din anii săi petrecuți în Anglia, unde obiceiul era să strângă câțiva bănuți și să iasă la un „pahar” cu băieții, deși antrenorul, evident, permitea doar sporadic, cose parte că englezii, cu toleranța lor, consumau multă licoare, iar față de el, părea că au un ficat diferit, o realitate jenantă.

Ilie, care s-a transferat de la Steaua, undeva prin august ’94 la Tottenham, până pe la West Ham în ’96, povestește cum săptămânal, atunci când antrenorul făcea favoruri, echipa se strângea și se aduna cu o sumă de bani, adică iarăși spune că și ei țineau la un buget specific pentru petrecerea din acea seară, care se dusese rapid, în câteva ore, pentru că toți banii făcuți din jucării se terminau repede, iar el se simțea ca un copil la grădiniță față de colegii săi mai experimentați care consumau la greu.

Exista o regulă nescrisă, o penalitate, când mâncai întârziat la antrenament, nu se bea în vestiar, dar banii adunați din amenzile făcute mergeau în comun la consum, ceea ce se vede clar că nu era o activitate ascunsă, ci o tradiție printre ei, dar, după părerea lui, englezii erau cei care îi sunt altceva în privința băuturilor, el având senzația că nu poate „ține pasul” și totuși făcându-l să insiste asupra stilului său de viață.

Pentru Ilie, toate aceste evenimente reflectă nu doar personalitatea echipei, dar și perducerea realității feței fotbalului și a secolului 21, mai ales că pe lângă statisticile lui impresionate, cum ar fi cele 62 de apariții pentru echipa națională și alte succese cu Steaua, se adaugă un strat de complexitate sau, mai bine zis, o nebunie, care subliniază influența culturală a fotbalului pe care ea s-ar putea să îl însemne.

Astfel, Dumitrescu își împărtășește nu doar amintirile, ci, poate, o parte din adevărul dur al fotbalului, care devine din ce în ce mai captivant, dar și de înțeles pentru generatiile viitoare care vor tinde să afle secretul succesului sau, poate, despre ce înseamnă cu adevărat să fii fotbalist profesionist în zilele noastre.

“`

Check out our other content

Check out other tags:

Most Popular Articles