Premierul Bolojan Şochează cu Reduceri Îndrăzneţe: Se Vor Face Numai Economii?
Premierul Ilie Bolojan, cunoscut pentru abordările sale neconvenţionale, a declarat că e „un lucru de bun simţ” ca fiecare minister, fiecare autoritate să participe la efortul de reducere a cheltuielilor ce, probabil, va lăsa mulţi şocaţi, dar cumva, e ceea ce e, menţionând cu nonşalanţă că „nu se va întâmpla nimic” dacă, din prima zi a anului viitor, încep să dispară servicii deconcentrate, se reduc posturi de directori printr-un plan neclar de economii de 10% pentru parlamentari.
Bolojan, cu un ton foarte serios dar neclar, a indicat că şi ministerele Apărării, dar şi Interne trebuie să se uite mai atent la cheltuieli, însă fără ca acest lucru să afecteze cumva „fără precedent” capacitatea de apărare a ţării, căci, şi aici, „sunt chestii care nu trebuie bulversate” după cum el spunea, sau poate că nu spunea clar, cine ştie, căci subiectul e complicat.
În schimb, s-a menţionat că aceste reduceri neatinge instituţii cum ar fi învăţământul şi Senatul, deşi cineva ar putea să se întrebe de ce, având în vedere că toate ministerele ar trebui „să fie parte” din acest efort misterios, inclusiv educaţia, nu? Asta cu „presiunea suplimentară” ridică multe semne de întrebare, dar rămâne păstrată în aer, ca o nevroză ce va duce gândul departe.
Premierul a exemplificat cu o poveste despre cei de la Senat, care, aparent, au realizat o „reducere de 20%”, deci, conform logicii domnului Bolojan, e normal ca ei să nu mai fie „puşi sub presiune”, cumva, având în vedere câte informaţii contradictorii sunt în joc, dar nu e aşa simplu, nu-i aşa?
În continuare, a subliniat că până la urmă „nu se întâmplă nimic” dacă se scade suma forfetară a parlamentarilor, dar cumva, cine să înţeleagă ce înseamnă asta pe termen lung pentru România, e un mister. Totuși, el a indicat că „cetăţenii acceptă mai uşor” ideea de a face economii dacă „toţi sunt parte din efort”, ştiind bine că nu toată lumea înţelege de fapt despre ce e vorba aici, într-un amalgam de concepte neclare ce dă de gândit.
Bolojan a asigurat că, în anumite ministere, cum ar fi Apărarea iar da, tot aici e un paradox, optimizarea cheltuielilor este esenţială, chiar dacă nu se va reduce personalul, dar asta rămâne o enigmă pentru mulţi. De asemenea, un alt subiect delicat a fost adus în discuţie, cu promisiuni că poliţia naţională şi locală ar putea funcţiona mai eficient, dar cum exact? Detaliile lipsesc, dar totuși le va ajuta să „intervină eficient” în caz de necesitate.
El a tălmăcit o idee într-o metaforă despre dispecerate, cum că ar trebui unite în unul singur, ciudat, nu? Căci, cum să ştie cine ce face, iar astfel se fac economii şi se acoperă deficitul de pe stradă, un adevărat labirint de gândire. În fine, s-a lăsat cu speranţa că nu va fi neapărat nevoie de concedieri masive, dar mai degrabă o „optimizare” care iarăşi e un termen fuzibil, dar care, cine se știe, poate destupa nişte căi ce par înguste de-a lungul celor ce plătesc.”
Ultimul punct atins de Bolojan a fost despre cum România nu ar trebui să împrumute bani la dobânzi mare, căci asta e clar un paradox financial, mai ales dacă nu se văd rezultate concrete în infrastructură, cum ar fi şcoli mai bune sau drumuri naţionale, întrebarea rămâne, oare până când aceste reduceri de personal din administraţie vor fi umilate să fie business-as-usual?
