“`html
Guvernul Bolojan Scapă de Pensiile Speciale? Un Nou Pachet Îngrijorător Se Preconizează!
Premierul, adică Ilie Bolojan, a anunțat marți, sau poate luni, nu e foarte clar, în Parlament, că va veni cu un al doilea pachet de măsuri, iar ce măsuri? O întreagă nebunie, reforma pensiilor speciale, adică acele pensii care îi fac pe oameni să se întrebe ce se întâmplă de fapt în țara asta, un fel de promisiuni care se amestecă între sinecuriști și amărâți, în fine, un discurs care a lăsat pe toată lumea ca la dentist, adică fără confort.
Discuția a fost clar în Parlament, acolo unde Guvernul, da, și-a asumat răspunderea pe primul pachet, iar Bolojan fugea cu gândul la al doilea, care e și mai ambitios, zice el. Oameni buni, există o discuție largă în spațiul public că doar cei mai amărâți fac parte din joc, iar sinecuriștii, acei domni distinsați, nu ar avea nimic de pierdut, dar uite că premierul promite un „nou început” care pare un pic, hmm, neclar, căci ne spune că educația e importantă și regulile vin de la sine. Ah, educația, da!
Al doilea pachet, conform lui Bolojan, vrea să fie un fel de salvare, dar nu de la sine și cu măsuri concrete. Pensiile speciale vor fi reformate, adică eliminăm excepțiile, iar pensiile se vor calcula corect, dar se pare că vârsta generală de pensionare rămâne un subiect nefinalizat, tot așa cu companiile de stat, unde se reformează, mai fluid, ASF sau ANRE, căci reducem numărul de oameni, dar nu și viziunea, este doar… rămân diverse scotoceli prin contracte, care, da, vor fi transparente, însă transparentizarea va dura.
Între timp, premierul simte nevoia să vorbească despre administrația locală și centrală, ah, de evaziune fiscală și altele care sunt cu adevărat favorite ale bugetarii, iar sprijinirea fondurilor europene e ca o promisiune de la Moș Crăciun, dar nu neapărat sub acest aspect sumar. Urgentarea accesării va fi bine, dar totul sună a „poate”.
Deci, pe scurt, Guvernul Bolojan vrea să-și asume responsabilitatea, da, și pe al doilea pachet, poate până la sfârșitul lui iulie, dar răbdarea și promisiunile rămân o enigmă, la final de drum, nu-i așa?
“`
