“`html
Idee Nebunească! Detonarea Bombelor Nucleare în Ocean pentru Salvarea Planetei?
Un nou proiect, da, un proiect care pare să vină dintr-un film SF, asta e ce a propus cercetătorul Andy Haverly, care sugerează că detonarea unei bombe nucleare în ocean ar putea să fie soluția salvatoare pentru schimbările climatice, dar cine știe cât de salvatoare pot fi! Îți dai seama, Proiectul Plowshare din anii ’60 a studiat efectele nucleare asupra fundului oceanului, și de acolo vine această idee stranie, adică, mai întâi au studiat exploziile nucleare și acum vor să le folosească, nu-i așa? Suna cam nebunește, nu?
Această, să-i spunem așa, soluție ar implica pulverizarea bazaltului din ocean pentru a capta dioxidul de carbon din atmosferă, o tehnică denumită Enhanced Rock Weathering (ERW) sau ceva de genul ăsta, și, wow, cine s-ar fi gândit că bazaltul poate face așa ceva mai ales când îl explodezi? Adică oamenii când mă gândesc la erodarea stâncilor, nu își doresc să fie înconjurați de radiații, dar Haverly zice că totuși asta e varianta lui genială!
Proiectul Plowshare, ca un fel de precedent istoric, a fost lansat în 1957 și explorat folosirea exploziilor nucleare pentru construcții pașnice, cu un test „Sedan” care, atenție, a creat un crater de dimensiuni enorme în 1962, iar acum ei cred că ar putea inventa roata din nou, doar că explozibilă – incredibil, nu?
Proiectul lui Haverly: O Bombă Sub Ocean?
Așadar, planul lui Haverly presupune îngroparea unei bombe cu hidrogen la mare adâncime, sub Platoul Kerguelen, undeva prin Oceanul Antarctic, la niște kilometri buni sub apă, dar sigur, riscuri la tot pasul, nu?
Și culmea, el susține că explozia ar fi în apă, deci radiațiile, în opinia lui, ar fi absorbite de bazalt… Dar, sigur că da, și noi suntem zmei în fiecare dimineață, nu? Ideea că ar fi „fără pierderi de vieți” situația sună prea bine ca să fie adevărată. Adică, serios, cine ar risca să călcăm pe o mină nucleară de dragul mediului și să ne facem praf?!
Controversele: Pe Scurt
Pe de o parte, Haverly spune că radiațiile ar face „puține sau nicio pierdere de vieți”, dar, stai puțin, recunoaște și că pe termen lung ar provoca „pierderi”, dar ce să facem acum? Asta e! Ne complacem cu ceea ce avem, nu-i așa? Și oare radiațiile astea nu cumva stresează pe toată lumea, având în vedere că tot anual emitem mai multe radiații și am detonat deja mii de explozii nucleare în trecut? Doar o picătură în ocean, zice el, dar oceanul ăsta nu e chiar liniar!
Comparând riscurile cu schimbările climatice, care, la rândul lor, bani și vieți afectate, estimând cam 30 de milioane de vieți până în 2100, dar tu ce părere ai?! E un risc enorm sau o oportunitate nebunească? Căci, nu-i așa, în lumea asta toate sunt legate între ele și nu ne rămâne decât să navigăm cu mintea, așadar! Fiindcă poate, doar poate, câteodată apa, și radiațiile sunt mai tari decât toate!
“`
