Industria presei din România se confruntă cu numeroase probleme și disfuncționalități, care nu par a fi accidentală. Această situație este rezultatul unei gândiri economice străvechi, preluată din perioada haotică a anilor ’90. Presa românească pare să fie ineficientă în organizare, cu salarii reduse și lipsa drepturilor angajaților, cu excepția celor care lucrează în sectorul public. De fiecare dată când apare discuția despre introducerea unei noi taxe, mulți reprezentanți ai presei românești reacționează disperat și vehement. Cu toate acestea, mulți nu înțeleg că implicațiile introducerii unei astfel de taxe se vor reflecta asupra lor înșiși, prin infrastructură precară și protecție inadecvată pentru angajații cu contracte precare. Aceste reacții disperate nu apar doar din naivitate, ci și din partea purtătorilor de cuvânt ai patronilor și companiilor multinaționale, care se străduiesc să se prezinte drept presă independentă, dar sunt de fapt lobby-iști.
Este frecvent să auzim argumentul că nu se poate impune un impozit mare asupra dividendelor, deoarece România are deja cele mai mici impozite pe dividende din Uniunea Europeană, și acest lucru nu s-a schimbat în ultimii ani.
Există și critici care susțin că impozitarea ar trebui să vizeze persoanele bogate, adică pe acelea care muncesc din greu. Această abordare este total greșită, deoarece muncitorii nu sunt aceiași cu patronii. Ideea conform căreia patronii sunt eroi și că, în ciuda dificultăților, ei sacrifică banii câștigați cu greu pentru a oferi un trai decent angajaților lor este pur și simplu o propagandă populistă dezgustătoare. În realitate, în România, muncitorii cu salarii mici sunt taxați serios, în timp ce cei cu salarii ridicate și plătiți “la firmă” se plâng atunci când plătesc chiar și jumătate din suma pe care o plătește un zidar. Impozitele pe afaceri sunt printre cele mai mici din Europa, în timp ce cele pe salarii sunt foarte ridicate.
Indiferent dacă discutăm despre televiziunea Digi24 sau despre “analiști” economici precum Bogdan Glăvan și Cristian Păun, care sunt în realitate propagandiști de dreapta plătiți să susțină scăderea taxelor, despre Croitoru de la Banca Națională a României, despre Mândruță și alții ca ei, sau despre Pantazi de la G4Media care a strigat recent că o taxă de doi lei va duce la apocalipsa economică, trebuie să înțelegem că suntem implicați într-o formă rudimentară de activism de dreapta. Acești oameni trebuie să explice clar cum văd ei un stat similare cu cele din Vest fără taxe, sau cel puțin cu taxe la jumătate din nivelul lor.
Nu doar aceștia sunt implicați în astfel de discuții. Există și alții, cum ar fi cei de pe Antena 3 sau RTV, care plâng alternativ pentru pensionari și pentru patroni. Aceștia trebuie să înțeleagă că nu se poate plânge în același timp pentru ambele lucruri, dacă dorim pensii decente, trebuie să plătim taxe. De asemenea, și TVR are un rol deranjant, invitând doar specialiști de dreapta și angajând o serie de jurnaliști care promovează interesele postului finanțat din bani publici. Dacă vor o piață liberă cu taxe mici, atunci nu ar trebui să primească subvenții și finanțare din bani publici.
Ar trebui să ne focusăm pe investiții în infrastructură, tehnologie și educație. De exemplu, deși mulți jurnali
