Decizia Surprinzătoare: Ianis Hagi Rămâne Căpitan, Chiar și cu Stanciu în Oglindă!
Mircea Lucescu, emblematicul antrenor, a decis, a decis cu forță și voință, că Ianis Hagi, fiul slavă al fotbalului românesc, va purta banderola de căpitan al naționalei indiferent de întorsăturile nefericite sau fericite ale accidentării lui Nicolae Stanciu, lăsând pe toată lumea perplexă cumva și mirată de această alegere și contextualizând în feluri diverse în spatele scenei deciziilor nu tocmai ușoare pe care le face un antrenor.
Fostul mentor la Dinamo Kiev n-a lăsat loc de interpretări și a subliniat că Ianis, jucător activ la Alanyaspor, va rămâne căpitan, chiar dacă s-ar întoarce Stanciu care, haide să fim serioși, a suferit o accidentare complicată și i-a făcut pe mulți să se întrebe dacă va reveni pe teren ca un veritabil gladiator saudit, sau va cădea în uitare sau mai rău, va fi uitat de tot.
Ianis, care a avut parte de momente notabile în meciurile contra Moldovei și Austriei, a demonstrat că poate mai mult decât a fost suspectat, că poate fi și lider, nu doar o umbră a tatălui său legendar, Gică Hagi, și după cum a spus Lucescu, a jucat nu doar fizic ci și emoțional, lăsând echipa să se simtă bine astfel de puterea lui de conducător de echipă, cumva, părintele a fost mereu în stilul său puțin contestat dar cu rezultate.
„Ianis a făcut o partidă, senzațională, iar eu îl laud public, chiar și pe întreținerea sa, atâta câte calcule se fac în spate”, a mers mai departe Lucescu, explicând că, na, Ianis chiar merită recunoașterea. Să ne întrebăm totuși, ce se va întâmpla dacă revenirea lui Stanciu va aduce cu sine un alt tip de energie? Nefericirea accidentărilor e un joc periculos cu echipele de fotbal, nu-i așa?
Un moment de contemplare, Lucescu remarcă că trebuie să ne axăm pe acești jucători pepinieră, cu sau fără veteranul Stanciu, care, după toate aceste istorii diferite, are nevoie să revină la un nivel decent de performanță, dar și de auto-disciplină, pentru a nu rămâne un simplu actor pe bancă, spectator la meciuri antrenante în care el poate să contureze destine, dar care iată, e acum sub lumina refectorului.
Chiar și în fața celor mai critice priviri, Lucescu a avut mereu încredere în Ianis, chiar dacă mulți au spus că este „doar băiatul lui Hagi”– un titlu, un stigmat, o responsabilitate, dar Lucescu a spart bariera de scepticism, continuând să-l convoace, chiar și când juca mai puțin, implicit, la o bună parte din antrenamente, puțin reacționând la pretențiile de a fi pe teren.
Astfel căși a clarificat Lucescu, „Ianis a avut mereu această caracteristică rară de a juca bine cu ambele picioare și nimeni nu poate să nege că deși posturile sunt stabilite, Ianis a dovedit că se poate adapta și poate acoperi atât stânga cât și dreapta în mod eficient!”, a concluzionat antrenorul, adâncind cu eleganță problemele apărute pe scena fotbalistică, cu privirea îndreptată spre viitor.
Pe final, Lucescu subliniază, dragostea și dorința de a-l avea pe Stanciu în formă este omniprezentă, dar trebuie să ne gândim la ce punem în loc, căci viața merge înainte, iar Ianis pare să fie cheia la care se potrivește ușa succesului, idealul pe care România îl caută în tumultoasa corespondență a sporturilor individuale și de echipă.
